Ce este substantivul?
Locuțiuni substantivale – Gramatică
Substantivul – este partea de vorbire care denumește:
- ființe (om, insecte, animale, etc.),
- obiecte (casă, mașină,geantă, etc.),
- fenomene ale naturii (tunet, fulger, ploaie, vânt, etc),
- acțiuni (muncă, meditație, luptă, etc.),
- stări și însușiri sufletești (tristețe, bucurie, curaj, suferință, etc.)
- relații (rudenie, prietenie, etc.).
Clasificarea substantivelor
Substantivele se clasifică după gradul de indivizualizare și după formă.
După gradul de indivizualizare, substantivele se clasifică, astfel:
Substantive proprii – se scriu întotdeauna cu majuscule, indiferent de locul unde se găsesc și denumesc un singur obiect spre a-l deosebi de celelalte(nume de persoane, nume al personajelor din basme, nume de animale, titlurile operelor literare, denumirea instituțiilor, etc).
Exemple:
- Dunăre,
- Carpați,
- Maria,
- Bogdan,
- București,
- Făt-Frumos,
- Fram,
- Luceafărul,
- Academia Română,
- etc.
Substantive comune – se scriu cu literă mică, denumesc toate obiectele de același fel (numele lunilor, numele zilelor, numele popoarelor, numele materiilor școlare, punctelor cardinale, denumirile funcțiilor de stat, etc.
Exemple:
- ianuarie,
- martie,
- luni,
- joi,
- italian,
- francez,
- român,
- est,
- vest,
- istorie,
- geografie,
- muzică,
- director,
- deputat,
- președinte,
- etc.
După forma lor, substantivele, sunt:
Substantive simple
exemple:
- carte,
- floare,
- minge,
- mașină,
- avion,
- etc
Substantive compuse
exemple:
- floarea-soarelui,
- untdelemn,
- Câmpulung,
- etc.
Întâlnim și unele situații, în care avem:
- substantive cu o singură formă de singular și plural : ochi, pui, puști, arici, tei, etc.
- substantive doar cu formă de singular – denumesc discipline științifice(biologie, chimie, etc.), nume masculine (bade, neică, etc), însușiri ( curaj, onoare, cinste, etc.)
- substantive doar cu formă de plural: aplauze, nazuri,câlți, tconfeti,etc.
- substantive cu formă de singular, dar cu înțeles de plural (colective): stol, cârd, banc (de pești), țărănimea, etc.
Categoriile gramaticale ale substantivului
Sunetele sau grupul de sunete de la sfârșitul substantivelor, folosite pentru a arăta numărul, genul și cazul se numesc, disenențe.
Categoriile gramaticale ale substantivului, sunt: genul, numărul și cazul.
După gen, avem:
- substantive masculine: un băiat – doi băieți, etc.
- substantive feminine: o fată – două fete, o casă – două case, etc.
- substantive neutre: un dulap – două dulapuri, un măr – două mere, etc
După număr, avem substantive la:
- singular – identifică un singur obiect: caiet, floare, masă, casă,etc.
- plural – identifică mai multe obiecte de același fel: frați, flori, case,etc.
După cazul substantivului (forma pe care o ia substantivul pentru a îndeplini o anume funcție sinctatică în propoziție), avem:
- cazul Dativ (D.) – în acest caz, substantivul are funcția de complement (cui?)
- cazul Nominativ (N.) – în acest caz, substantivul are funcție de subiect și nume predicativ (cine?, ce?)
- cazul Acuzativ (Ac.) – în acest caz, substantivul poate îndeplini mai multe funcții: de complement direct, de timp, de loc, de scop, de atribut (pe cine?, unde?, când?, cum?), este însoțit de prepoziție, exceptând cazul în care este nume predicativ și răspunde la întrebarea (ce?). Prepoziții în AC.:cu, în,de, la, etc. Locuțiuni adverbiale în Ac.: pentru, fără, până, după, lângă, într-, de la, etc.
- cazul Genitiv (G.) – în acest caz, substantivul are funcție de atribut (a cui?) și nume predicativ, este însoțit de articolul genitival (a, al, ale, ai)
- cazul Vocativ (V.) – în acest caz, substantivul nu are funcție sintetică și nu are întrebări. Este marcat prin punctuație și exprimă o chemare ( – Maria, vino acasă!).
Articolul și prepoziția sunt părtile de vorbire, care sunt folosite ca instrumente gramaticale pentru exprimarea cazurilor.
Locuțiuni substantivale
Locuțiunile substantivale – sunt grupurile de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă precum substantivele din punct de vedere gramatical. Sunt formate din substantive, la care se adaugă prepoziții, conjuncții, adjective, etc.
Exemple: făcător de bine, băgare de seamă, ținere de minte, părere de rău, strângere în brațe, etc.