Adverbul.Clasificarea adverbelor. Gradele de comparație ale adverbelor
Funcțiile sintactice ale adverbelor.Locuțiuni adverbiale – Gramatică
Adverbul – este partea de vorbire neflexibilă, care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb, și arată carateristicile unei acțiuni, stare sau a unei însușiri, prezentând și împrejurarea în care se petrece acțiunea.
Clasificarea adverbelor
Clasificarea adverbelor se face după mai multe criterii, astfel:
- După structură (formă):
- simple: aici, abia, încet, mai, azi, așa, etc.
- compuse: altădată, devreme, ieri-dimineață, niciodată, etc.
- După proveniență (origine):
- moștenite (primare): sus, jos, nu ,da, etc.
- provenite din alte părți de vorbire, prin conversiune: din pronume (ce, cât, etc.), din substantive (ziua, toamna ,seara, etc.), din adjective (urât, rău, curat, murdar, etc.), din verbe la participiu (obosit, rănit, răgușit, etc.)
- prin derivare cu sufixe: verbe (târâș, cruciș, etc.), substantive (prietenește, voinicește, etc.)
- După înțeles:
- adverbe de timp: acum, astăzi, mâine, etc
- adverbe de loc: aici, acolo, aproape, departe, împrejur, sus, jos,etc.
- adverbe de mod: alene, repede, cruciș, etc
- adverbe relative: cum, când, unde, etc
- adverbe cantitative: destul, puțin, mult, suficient, oricât, atât, etc.
- adverbe nehotărâte: cândva, oricând, undeva, oricum, oarecum, etc.
- adverbe negative: niciodată, niciunde, nicicât, nicicum, etc.
Gradele de comparație ale adverbelor
Gradele de comparație ale adverbelor, sunt:
- Pozitiv: bine, aproape, etc.
- Comparativ:
- de superioritate: mai bine, mai aproape, mai departe, etc.
- de egalitate: la fel de bine, tot atât de bine, etc.
- de inferioritate: mai puțin aproape, mai puțin bine, etc.
- Superlativul relativ:
- de superioritate: cel mai aproape, cel mai bun, etc.
- de inferioritate: cel mai puțin bine, cela mai puțin aproape, etc.
- Superlativul absolut: foarte bine, extrem aproape, extraordinar de bine, etc.
Funcțiile sintactice ale adverbelor
Adverbele pot îndeplini următoarele funcții sintactice:
- complement circumstanțial de loc – Exemple: Du-te acasă!, Stai acolo!
- complement circumstanțial de timp – Exemple: Maria a venit ieri. Concertul are loc mâine.
- complement circumstanțial de mod – Exemple: Se mișcă repede. Înaintează lent.
- predicat verbal (atunci când sunt urmate de conjuncția „că”): firește, negreșit, pesemne, cu siguranță, poate, et.) Exemple: Negreșit că va veni. Firește că a vorbit.
- nume predicativ (atunci când adverbul este lângă verbul copulativ „a fi”): e bine, era sigur, este corect, este probabil, etc.
- atribut adverbial ( atunci când adverbele sunt lângă substantive): casa de acolo, pragul de sus, etc. Exemple: Casa de acolo este frumoasă. S-a lovit de pragul de sus.
Locuțiunile adverbiale
Locuțiunile adverbiale – sunt grupuri de cuvinte, cu înțeles unitar, care au valoare de adverb. Exemple: din când în când, cu de-a sila, pe îndelete, de aceea, pentru asta, cine știe unde, de-a valma, etc.