Alexandru Lăpușneanu – de Costache Negruzzi
Opera literară „Alexandru Lăpușneanul’‘ de Costache Negruzzi, este prima nuvelă istorică din literatura românească, a fost publicată la 30 ianuarie în anul 1840 în revista „Dacia Literară”. Autorul se inspiră din a doua domnie a domnitorului Alexandru Lăpușneanul (1564-1569), înscrisă în cronica lui Grigore Ureche.
Titlul reprezintă numele protagonistului, un personaj istoric, real, domnitor al Moldovei, Alexandru Lăpușneanul.
Tema o constituie lupta pentru putere, setea de răzbunare,cruzimea, a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este omniscient și omniprezent, iar narațiunea se relatează la persoana a-III-a.
Indicii spațio-temporali – acțiunea se petrece în Moldova, în timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanul, sec.al XVI-lea.
Acțiunea este cronologică, simetrică.
Conflictul principal este redat de conflictul dintre domnitor și boieri. Conflictul secundar este cel dintre domnitor și boierul Moțoc.
Tehnici narative utilizate: tehnica simetriei, tehnica înlănțuirii, tehnica anticipării.
Structura operei literare
Opera este alcătuită din 4 capitole, fiecărui capitol corespunzându-i un motto semnificativ.
Acestea sunt:
- capitolul I, „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”, sunt cuvintele domnitorului ca raspuns la cererea boierilor de a renunța la tron.
- capitolul al-II-lea, „Ai să dai samă, doamnă!”, este replica unei văduve, soția unui boier ucis de Lăpușneanu, văduva amenințând-o pe Ruxandra, soția domnitorului,
- capitolul al-III-lea, „Corpul lui Moțoc, vrem.”, sunt cuvintele mulțumii de țărani nemulțumiți de abuzurile boierilor și de viața lor, veniți la curte pentru a se plânge,
- capitolul al-IV-lea, „De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu…”, este replica domnitorului, aflat pe patul de suferință, adresată celor care-l călugăriseră.
Incipitul ni-l prezintă pe Ștefan Tomșa, actualul domnitor al Moldovei, care ucisese cu buzduganul pe Despot-Vodă pentru a urca la tron.
Momentele subiectului
Expozițiunea – debutează cu motto-ul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”,prin care naratorul ne prezintă întoarcerea lui Lăpușneanul în Moldova, după ce fusese izgonit de Despot-Vodă, fiind trădat de boieri.
Intriga – o constituie venirea boierilor în întâmpinarea lui Lăpușneanul pentru a-l convinge să renunțe la tron, spunându-i că țara și poporul nu-l iubește și nu-l vrea, acesta dându-le replica „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu….și dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc, mai degrabă își întoarce Dunărea cursul îndărăt”.
Desfășurarea acțiunii – ne prezintă insistența boierilor asupra lui Lăpușneanul de a renunța la tron, apelând la formule patriotice, dar Lăpușneanul le răspunse cu sete de răzbunare că va continua să-și câștige tronul prin mulțumirea poporului cu anerile boierești „Auzind acestea boierul Moțoc îi cade la picioare, dar Lăpușneanul nu se îmbună, știind firea lui Moțoc de trădător„.Alexandru Lăpușneanul urcă la tron, ia toate averile boierilor și le taie capetele câtorva.
Ruxandra, soția sa, fiica domnitorului Petru-Rareș, este amenințată de către văduva unui boier ucis „Ai să dai seamă, doamnă!”. Aceasta îl roagă pe soțul său să nu mai fie crud și să nu mai verse sânge.
Punctul culminant – debutează cu capitolul al-III-a, care are ca motto: „Capul lui Moțoc vrem!” Ne este prezentată slujba de la Mitropolie unde erau invitati toți boierii, care apoi urmau să prânzească împreună pentru a se împăca cu domnitorul. Boierii Spancioc și Stroici neluînd parte la slujbă.
La sfârșitul ospățului erau 47 de boieri adunați (însoțiți de slujitori), careau sfârțit cu capetele tăite, fiind de fapt un plan de răzbunare al domnitorului.
După această scenă cutremurătoare, puțini slujitori care au reușit să scape, au dat vestea pe la curțile boierilor, iar mulțimea de boieri s-au adunat la poarta curții domnești cerând capul lui Moțoc „Capul lui Moțoc vrem!,” Boierul Moțoc înspăimântat îi cere domnitorului să omoare mulțimea, spunând că-s proști, dar acesta îi răspunse ironic „Proști, dar mulți”.
Domnitorul îl dă pe Moțoc pe mâinile mulțimii, care îl sfâșie. După moartea lui Moțoc, domnitorul dă ordine să se o piramidă din capetele boierilor uciși, după neam și după rang, apoi o chiamă pe soția sa să-i arate piramida, dar aceasta leșină.
Deznodământul – începe odată cu ultimul capitol, care are ca motto: „De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu”. Pentru patru ani nu a mai omorât pe nimeni, așa cum promisese soției sale, având mereu în cap ideea de a-i prinde pe boierii Spancioc și Stroici, pentru anu fi trădat dinou.
Domnitorul se retrage în cetatea Hotinului, se îmbolnăvește de friguri și lingoare, cheamă la el pe mitropolitul Teofan si îi cere să-l călugărească având remușcări pentru tot ce a făcut.
Îl lasă ca moștenitor la tron pe fiul său Bogdan, metropolitul crezu că se sfârșește îl călugări și îl proclamă pe Bogdan conducătorul tronului.
Lăpușneanul se trezi din starea de inconștiență în care era și văzând hainele călugărești pe el îi amenință cu moartea pe toți, inclusiv pe fiul și pe soția sa „M-ați popit voi, dar de mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu…”.
Boierii Spancioc și Stroici aflând de boala domnitorului au venit la cetate și au încercat pe soția domnitorului să-l otrăvească, aceasta fiind speriată și încurajată de metropolit, acceptă.
Scena otrăvirii domnitorului este savurată de Stroici și Spancioc, care îi toarnă pe gât otrava spunând: „Învață a murii, tu care erai învățat numai să omori”. Domnitorul se sfârșește în mâinile ucigașilor săi și apoi este înmormântat la mânăstirea Putna.
Concluzia
În concluzie, opera „Alexandru Lăpușneanu” este o nuvelă istorică, o operă literară de mare valoare în care sunt îmbinate trei curente literare (realismul, romantismul, clasicismul), care aparține perioadei pașoptiste.
Citește și: ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL – Comentariu BAC