Amintiri din ziua a șaptea – rezumat

Interviul acordat de Tita Chiper Zoei Cantacuzino, intitulat „Amintiri din ziua a șaptea”, surprinde momentele-cheie din viața acesteia, concentrandu-se pe modul în care instaurarea regimului comunist în România a afectat-o într-un mod iremediabil. Zoe Cantacuzino, provenind dintr-o familie de nobili, a suferit consecințele acestei schimbări radicale, deși nu poartă vina pentru originea sa.

Textul, fiind un interviu nonficțional, oferă o perspectivă detaliată asupra amintirilor intervievatei. Tita Chiper îi poartă un respect deosebit, adresându-i-se cu formula „stimată doamnă”. Interviul începe cu discuția despre copilărie, Zoe Cantacuzino rememorând cu plăcere vacanțele petrecute la Cioceni, la moșia din Prahova, și la pensiunea Movilă, „la Carmen Sylva”. În contrast cu aceste amintiri idilice, intrarea în perioada comunistă a adus schimbări dureroase în viața sa.

După căsătoria cu George Cantacuzino în anul 1928, Zoe a fost dată afară de la cooperativa „Drum nou” în anii ’50, fiind acuzată că familia sa „a supt sângele poporului”. Astfel, vacanțele mult râvnite au dispărut, iar Zoe a trebuit să găsească alte modalități de a-și câștiga existența, dând lecții de limbi străine. Nostalgică, asculta poveștile elevilor săi, regăsindu-se în fiecare dintre ei câte puțin din propria sa trecută.

Chiar și în fața traumelor provocate de regimul comunist, Zoe Cantacuzino și-a păstrat curiozitatea și simțul umorului. Interviul a oferit o atmosferă propice pentru ca ea să poată vorbi deschis despre experiențele sale.

În final, „Amintiri din ziua a șaptea” este un interviu care subliniază puterea amintirilor fericite într-un context ostil. Titlul interviului face trimitere la ziua dedicată odihnei și reflectă despre sursele de bucurie și liniște de care Zoe Cantacuzino s-a bucurat în contrast cu perioada întunecată a comunismului.