Basmul

Definitie basm 

Basmul este o operă literară în proză, specie a genului epic, în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, confruntarea binelui cu răul, creație anonimă, orală și colectivă, aparține literaturii populare. 

Trăsăturile caracteristice ale basmului 

Trăsăturile caracteristice generale ale basmului, sunt: 

• prezența ființelor supranaturale, a obiectelor miraculoase și a animalelor fabuloase 
• acțiunea basmului se desfășoară în lumea reală dar și imaginară, este liniară narațiunea se face la persoana a-III-a 
• timpul și spațiul sunt imaginare 
• prezența numerelor magice: 3,7,etc. 
• momentele subiectului devin: situatia inițială de echilibru, factorul perturbator, acțiunea reparatorie, momentul de maximă tensiune, restabilirea echilibrului inițial teme: eroismul, iubirea , călătoria eroului 
• prezența formulelor specifice basmului 
• finalul este mereu fericit. 

În basm se prezintă întâmplări și personaje cu caracteristici supranaturale, miraculosul din basm se numește fantastic. 

Fabulosul este un tip de fantastic care arată acceptarea convenției basmului de către cititori. 

Tipuri de basme 

Tipurile de basme cunoscute, sunt următoarele: 

• a) după autor: 
  • basme populare (sunt operele anonime din popor) 
  • basme culte (sunt operele unui autor cunoscut) 
• b) după tematica acțiunii, caracteristica personajelor și a elementelor miraculoase: 
  • basme nuvelistice – prezintă aspecte concrete de viață 
  • basme fantastice – prezintă fenomene miraculoase 
  • basme animaliere – prezintă întâmplări despre animale sau plante. 

Modul de expunere predominant este naraţiunea, care se îmbină cu descrierea, dialogul sau monologul. 

În basm apare antagonistul, personajul negativ, cel care reprezintă forţele răului şi cu care se înfruntă eroul.

Caracterizarea personajelor se face prin caracterizare directă, autocaracterizare și caracterizare indirectă. 

Exemple de basme: 

• Prâslea cel voinic și merele de aur – basm popular 
• Aleodor Împărat – basm popular 
• Povestea lui Harap-Alb – basm cult (Ion Creangă) 
• Făt Frumos din tei – basm cult (Mihai Eminescu), etc. 

Basmul cult – este opera epică amplă, care prezintă numeroase personaje purtătoare de simboluri. În acțiunea basmului își face prezența fabulosul și steriotipia momentelor subiectului. 

Simbolul este procedeul artistic expresiv prin care se sugerează o stare sufletească, o idee și care înlocuiește o serie de alte reprezentări. 

Trăsăturile caracteristice ale basmului cult, sunt: 

• autorul este cunoscut 
• textul nu poate fi modificat 
• oralitatea stilului 
• triplicarea probelor 
• poate evidenția idei morale sau filozofice 
• se întâlnește limbaj regional, 
• este prezent umorul,etc. 

Oralitatea este calitatea stilului a unei opere literare de a părea vorbită, dând expunerii un caracter spontan. 

Autori care au scris basm cult în literatura română: 

• Mihai Eminescu 
• Ion Creangă 
• Ion Luca Caragiale 
• Barbu Șt.Delavrancea, etc. 

Exemple de basme culte: 

• Dănilă Prepeleac – de Ion Creangă 
• Povestea lui Harap-Alb – de Ion Creangă 
• Făt Frumos din tei – de Mihai Eminescu, etc 

Basmul popular (fantastic) – este opera epică populară, în care întâmplările din lumea reală se împletesc cu cele din lumea fantastică, unde acțiunea este săvârșită de personaje reale și supranaturale, confruntarea binelui cu răul, binele ieșind mereu învingător. 

Trăsăturile caracteristice ale basmului popular, sunt:

• caracterul anonim 
• acțiunea se desfășoară pe două planuri (real și fatastic) 
• prezența cifrelor și a obiectelor magice 
• timpul actiunii este mistic, fabulos. 

Exemple de basme populare: 

• Prâslea cel voinic și merele de aur – basm popular 
• Aleodor Împărat – basm popular 

Basmul nuvelistic – este opera narativă în care eroul este urmărit din copilărie pâna la varsta în care se împlinește în viață (om simplu – împărat), etc. 

În acest tip de basm, eroul îmbină inteligența cu viclenia pentru a reuși să treacă de orice întâmplare potrivnică, marchează demitizarea personajului, acesta fiind ales din lumea reală. 

Exemple de basme nuvelistice: 

• Păcală 
• Băiat Sărac

Formulele specifice basmului 

În compoziția basmului identificăm următoarele formule specifice: 

• formule inițiale – prezintă intrarea in lumea fantastica (”Afost odată ca niciodată…”)
• formule mediane – care arată continuitatea acțiunii (”că cuvântul din poveste înainte mult mai este…”, etc.) 
• formule finale – care scot cititorii din lumea fantastică (”Și-am incalecat pe-o șa si v-am spus povestea așa”.)