Capra cu trei iezi – rezumat

Se spune că într-un tărâm îndepărtat exista o capră frumoasă și mândră care avea trei iezi. Cei doi mai mari erau curajoși și aventuroși, în timp ce iedul cel mic era blând, cuminte și ascultător. Familia locuia într-o casă mică, la marginea unei păduri fermecate, unde capra mergea adesea pentru a găsi hrană proaspătă.

Într-o dimineață însorită, capra s-a adunat pe cei trei iezi în jurul ei și le-a spus că trebuie să plece în pădure pentru a aduna mâncare. Dar, simțind că există un pericol în zonă, ea le-a dat instrucțiuni clare: să rămână în casă, să nu vorbească cu nimeni străin și să nu deschidă ușa decât dacă aud vocea ei cântând un cântec special, pe care doar ei îl cunoșteau.

În apropiere, într-o peșteră întunecată, locuia un lup răutăcios, căruia îi plăcea să vâneze și să mănânce iezișorii. Auzind discuția dintre capră și copiii ei, lupul a zâmbit malefic și s-a gândit că a venit timpul să-și îndeplinească dorința. Așa că s-a ascuns în spatele casei și a așteptat momentul potrivit.

După ce capra a plecat, lupul a început să cânte, încercând să imite vocea mamei lor. Iezișorii s-au apropiat de ușă, dar iedul cel mic a simțit că ceva nu este în regulă. El a observat că glasul de la ușă era răgușit și nu suna la fel de dulce și melodios ca vocea mamei lor. Încercând să-și convingă frații să nu deschidă ușa, iedul cel mic le-a spus că mama lor cântă mult mai frumos și că trebuie să aștepte până o aud pe ea.

Lupul, frustrat că planul său nu a funcționat, s-a dus la un fierar și i-a cerut să-i ascuțe dinții și limba, pentru a putea imita mai bine vocea caprei. Cu gânduri rele în minte, lupul s-a întors și a cântat din nou. De data aceasta, iezișorii mari au fost păcăliți și au deschis ușa, crezând că este mama lor.

Cu un salt rapid, lupul s-a aruncat în casă și i-a înghițit pe cei doi iezi mari. Între timp, iedul cel mic, ascuns în hornul casei, a simțit cum inima îi bate cu putere de spaimă. În timp ce lupul căuta în jurul casei, el a găsit un loc sigur unde să se ascundă.

După ce a mâncat pe cei doi iezi, lupul s-a simțit satisfăcut și a plecat. Când capra s-a întors acasă, a găsit casa într-un haos teribil și a realizat repede ce s-a întâmplat. Inima ei era plină de durere și furie, dar în același timp era hotărâtă să se răzbune pe lup pentru fapta lui.

Capra a început să plănuiască o capcană pentru lup. Ea a săpat adânc în curtea din spate o groapă mare, pe care a umplut-o cu un lichid inflamabil. Peste groapă, a pus o plasă subțire și a acoperit totul cu frunze, pentru a face capcana să pară solidă. Apoi, a pregătit o masă bogată și delicioasă, cu toate felurile de mâncare preferate ale lupului.

Capra a plecat în pădure și l-a invitat pe lup la masă, spunându-i că vrea să facă pace cu el. Lupul, înfometat și încrezător, a acceptat invitația și a urmat-o. Când au ajuns la masă, capra i-a oferit lupului un scaun special, făcut din ceară. Lupul s-a așezat pe scaun și a început să mănânce cu poftă.

Dar, pe măsură ce mânca, scaunul de ceară s-a topit sub greutatea lui și lupul a căzut în groapa cu lichid inflamabil. Capra a fost rapidă și a aprins focul în groapă, iar lupul a fost înghițit de flăcări. În timp ce lupul urla de durere, capra și iedul cel mic priveau de departe, simțindu-se eliberați de amenințarea lui.

Vecinii și celelalte animale din pădure au auzit despre curajul și inteligența caprei și au venit să o felicite. Capra și iedul cel mic au fost considerați eroi și au trăit fericiți mult timp după aceea, fiind respectați și iubiți de toți din jur.