Alexandru Lăpușneanul – de Costache Negruzzi > Caracterizare Alexandru Lăpușneanul
Alexandru Lăpușneanul este personajul eponim, personajul principal din nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanul’‘ scrisă de Costache Negruzzi.
Este un personaj complex, un personaj excepțional, real (inspirat din istorie).
Ca statut social, Alexandru Lăpușneanul este domnitor cu două domnii, în prima domnie (domnitor al Moldovei) fiind bun și generos, dar este trădat de boieri și iubit de popor și de aceea poporul îl întâmpină mereu cu bucurie.
După recâștigarea celei de-a doua domnii, domnitorul devine foarte crud cu boierii, torturându-i și luându-le averile.
Nu iubește „ prostimea„ dar este conștient de puterea poporului „Proști, dar mulți.”
Din punct de vedere al statutului moral, Alexandru Lăpușneanul este un om crud, ambițios, inteligent, viclean, ironic, abil politic, un tiran, un om însetat de putere, care își duce planurile la bun sfârșit prin toate mijloacele posibile.
În ceea ce privește statutul psihologic, Alexandru Lăpușneanul este o fire tiranică, o personalitate puternică, cu o voință de neoprit, este obsedat de răzbunare fiind un maestru în arta disimulării, care cunoaște foarte bine psihologia umană.
Ca statut fizic, portretul lui Alexandru Lăpușneanul ne este redat de către narator ca fiind un domnitor cu vestimentația sa specifică: „Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneză, de catifea roșie, avea cobaniță turcească”, cu ochii vicleni „ Lăpușneanul, a cărui ochii scânteiară ca un fulger”, cu fața galbenă „spun că în momentul acela…era galben la față”, „mușchii i se suceau în râsul acestoși ochii lui hojma clipeau” (râs crispat și neliniște sufletească).
Modalități de caracterizare
Personajul „Alexandru Lăpușneanul” este caracterizat prin caracterizare directă cât și prin caracterizare indirectă.
Caracterizarea directă, se face prin autocaracterizare „Eu nu sunt călugăr, sunt domn!”, n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș încrede în tine?” sugerând viclenia sa, și prin afirmația sa cum că el este stăpânul tuturor, atunci când discută cu doamna Ruxandra, de către narator, care îl numește când „vodă”, când „bolnavul”, „nenorocitul domn”, „domnia lui Alexandru Lăpușneanul a fost o pată de sânge în istoria Moldovei”, de către alte personaje, Spancioc „sângele cel pângărit al unui tiran ca tine”, Spancioc împreună cu Stroici „învață a muri, tu, care știai numai a omorî”, mitropolitul Teofan „crud și nemilos este omul acesta.”
Caracterizarea indirectă reiese din limbaj, atitudinea, comportamentul, vestimentația și faptele sale, etc.
De exemplu:
- prin atitudinea lui față de soția sa, Ruxandra, atunci când îi dă „un leac de frică”, acesta asistând la uciderea boierilor „Femeia tot femeie…în loc să se bucure ea se spărie”,
- prin vestimentația sa, „Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneză de catifea roșie avea cobanită turcească”,
- prin faptele sale, când este batjocoritor și ironic și îl dă pe Moțoc să fie sfâșiat „Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale…”,
- etc.
Concluzie
În concluzie, personajul „Alexandru Lăpușneanul” este memorabil pentru literatura
românească, un personaj excepțional în situații excepționale, este tiparul tiranului care își
împlinește planurile călcând pe cadavre, personaj machiavelic.
Citește și: ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL – Comentariu BAC