Moara cu noroc – de Ioan Slavici > Caracterizare Ghiță
Ghiță este personajul principal din opera lui Ioan Slavici, nuvela psihologică,„Moara cu noroc”, este tipul țăranului naiv dornic de îmbogățire.
Ghiță este un cizmar priceput dintr-un sat ardelean, un om harnic, care muncește pentru binele familiei sale, dar nu câștigă prea mult, de aceea ia decizia de a deveni cârciumar luând în arendă o cârciumă de la o moară veche numită „Moara cu noroc”, construită la o răscruce de drumuri, cu gândul ca mai apoi să poată să-și deschidă un atelier.
Ca statut social, Ghiță este un cizmar, bun meseriaș dintr-un sat ardelean, cap de familie cu un venit modest care lucrează pentru fericirea familiei sale.
Un om respectat de cei ai casei și de semenii săi.
Un cizmar care mai apoi decide de a deveni cârciumar pentru a îmbunătății traiul familiei lui.
În ceea ce privește statutul moral, Ghiță este un om blând, cumsecade și harnic, dar pe parcurs din cauza lăcomiei face fapte rele care îi modifică caracterul devenind violent, mohorât și ursuz și în cele din urmă se dezumanizează devenind un criminal prin uciderea soției sale, Ana.
Din punctul de vedere al statutului psihologic, Ghiță este dominat de propriile slăbiciuni, acesta fiind prins între dragostea pentru familia sa și dragostea de bani, fapt care duce la degradarea lui, fiind mereu preocupat de imaginea sa în ochii celorlalți oameni recurge la fapte josnice care duc în final la moartea acestuia.
Ca statut fizic, portretul lui Ghiță aproape lipsește din operă, trăsăturile fizice fiind deduse mai mult prin gândurile sale, tonul vocii, expresia feței, etc.
Ne este prezentat ca un bărbat „înalt, lat în umeri, cu ochiul limpede și fața nemișcată”, portret care odată cu modificarea stării sufletești se modifică și acesta „ se aprindea pentru orișice lucru de nimic” și „ nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”.
Modalități de caracterizare
Personajul Ghiță este caracterizat prin caracterizare directă cât și caracterizare indirectă.
Caracterizarea directă este redată prin autocaracterizare, declarând că este stăpânit de o forță superioară „ Ei! Ce să-mi fac? Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea?”, de către narator, la început, un meseriaș bun, om harnic, cumsecade și blând ca mai să-l numească „ursuz” și de către alte personaje, Lică îl numește om de nădejde „Tu ești om, Ghiță, cu multă ură în sufletul tău, și esti om cu minte…”, de bătrână „ginere harnic”, Ana care pe parcursul operei devine dezamăgită de Ghiță numindu-l „muiere îmbrăcată în haine bărbătești”, etc.
Caracterizarea indirectă reiese din gândurile, atitudinea, faptele sale și din relația sa cu alte personaje, din conflictul interior și exterior al acestuia.
- De exemplu:
- din gândurile sale, din conflictul interior, atunci când își cere iertare soției sale, „Iartă-mă Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât o-i trăi pe fața pământului”,
- din relația lui Ghiță cu Lică, când acesta acceptă să îi devină complice la toate faptele rele ale acestuia din urmă fiind dominat de patima lăcomiei,
- din comportamentul lui Ghiță, acesta devine foarte violent cu familia sa, mai ales cu soția sa,
- din faptele sale, care duc la dezumanizarea acestuia atunci când o ucide pe Ana, etc.
În concluzie, personajul Ghiță este un personaj complex, cu o mentalitate care se modifică pe parcursul operei, este tiparul omului slab dominat de slăbiciunile sale.