Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă > Caracterizare Harap – Alb
Harap-Alb este personajul principal din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă.
Este personaj pozitiv, pentru că simbolizează forța binelui și este totodată personaj eponim, căci numele lui dă numele operei.
Numele său este format din doi termeni opuși, Harap= sclav, Alb= nobil.
Ca statut social, Harap-Alb este surprins încă din incipit ca fiu de crai, pe parcursul operei apare ca slugă a Spânului, ca la sfârșitul operei să devină împărat ca moștenitor al Împăratului Verde.
Din punct de vedere al statutului moral, fiul de crai este imoral când încalcă sfaturile părintești și acceptă să fie sluga Spânului.
Dar ne este redat și caracterul său profund uman prin milostenia și bunătatea sa, ușurința de a-și face prieteni și de a iubi.
Citește și: „Povestea lui Harap Alb” – rezumat
În ce privește statutul psihologic, se urmărește conturarea personalității fiului de crai.
Pentru început este naiv, nu se pricepe la oameni și astfel este păcălit de Spân, mai apoi dovedește maturitate prin intuirea de a folosi ajutorul celor cinci personaje fantastice care îl vor ajuta la curtea Împăratului Roșu.
Arătând și partea egoistă cand o răsplătește pe sfânta Duminică abia după ce îi spune formula de traiectorie inițiatică viitoare „Fecior de crai, vede-te-aș împărat.”
Modalitățile de caracterizare ale lui Harap-Alb sunt:
- caracterizarea directă, făcută prin afirmațiile naratorului („este boboc în felul lui la trebi de-aistea”) și ale sfintei Duminici („este mai fricos decât o muiere”)
- caracterizare indirectă, prin gesturile, atitudinile și faptele sale și din relația sa cu alte personaje.
Din punct de vedere fizic, este prezentat doar prin afirmațiile verișoarelor sale; „Și din ceasul acela, au început a vorbi între ele (…) că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută.”
În concluzie, prin personajul lui Harap-Alb, a basmului cult, autorul ne prezintă viziunea sa despre lume și umanizarea fantasticului, triumful binelui asupra răului.