Introducere
Ilie Moromete este personajul principal, eponim, din opera literară „Moromeții” de Marin Preda.
Personajul reprezintă tiparul țăranului român din Câmpia Dunării, în perioada interbelică, o conștiință patriarhală, tiparul țăranului filozof.
Statutul personajului
Statut social
Ca statut social, Moromete este un țăran liber, cu o mare autoritate pentru oamenii din satul său, cu care în fiecare duminică se întâlnea în livada lui Ion pentru a citi ziarul și a dezbate subiecte politice.
El are funcția de consilier comunal, cu o avere decentă, pământul pentru el reprezentând libertatea spirituală și materială.
Statut moral
În ceea ce privește statutul moral, Moromete este o persoană:
- inteligentă,
- meditativă,
- impulsivă,
- reflexivă,
- autoritară,
- ironică,
- cu simțul umorului,
- rațională.
Ilie Moromete are ca valori morale primordiale familia și pământul, pe care în final pierzându-le acesta se stinge din viață.
Statut psihologic
Din punct de vedere al statutului psihologic, Moromete este frământat de conflictul său interior cu final dramatic.
El stăpânește arta disimulării, degajându-se astfel de ceilalți oameni cu minți limitate, apărându-și libertatea interioară, deținând de altfel și o puternică etică paternă.
Statut fizic
Ca statut fizic, Moromete ne este prezentat de către narator prin trăsături mai mult sugerate și nu enumerate, prin gesturi, tonalități ale vocii, reacții, etc.
Este prezentat ca o persoană ajunsă la o vârstă „între tinerețe și bătrânețe”, țeapăn și sumbru, cu capul ca o humă arsă (caracterizare făcută de Din Vasilache, în poiana fierăriei lui Iocan).
Modalități de caracterizare
Personajul „Ilie Moromete” este caracterizat în operă în mod direct cât și în mod indirect.
Caracterizare directă
Caracterizarea directă se face prin autocaracterizare, prin acea discuție purtată cu doctorul, în care mărturisește:
„Domnule, eu întotdeauna am dus o viață independentă.”
Ilie Moromete
De către narator caracterizarea este făcută in felul următor:
„Era mai mare cu zece ani decât Catrina și avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe, când numai nenorociri mari și bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”.
Catrina, soția sa îl numește „păcătos” pentru că nu vrea să meargă la biserică, și leneș „toată ziua stai de vorbă și bei tutun”.
Cocoșilă, prietenul său îl numește „pârlit” și „ești prost”, acesta fiind invidios față de inteligența lui Moromete.
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă, este redată prin limbaj, gesturi, idealuri și valori, prin faptele și atitudinea sa fața de alți oameni.
De exemplu:
atitudinea sa de șef absolut al familiei, redat prin scena cinei „Moromete stătea parcă deasupra tuturor…”,
prin limbaj, el era la început o persoană care avea plăcerea de a discuta cu oamenii, ca mai apoi să devină o persoană însingurată și care vorbea singură „Lui Moromete parcă îi zburase mințile din cap și cu bună știință făcuse schimb cu a altui țăran care vorbea cu tine așa cum vorbești cu un cal sau o vacă”,
prin gânduri și idei, Moromete se bucura de viață, o vedea ca pe un spectacol, timpul pentru el era răbdător și nu se temea de trecerea anilor „Moromete nu găsea în el nicio frică față de trecerea anilor”,
prin faptele sale, care erau faptele unui țăran cu familii și griji, etc.
Concluzia
În concluzie, „Ilie Moromete” este un personaj unic pentru literatura românească, fiind tiparul țăranului filozof, un adevărat apărător al valorilor morale strămoșești, tradiționale și care odată cu moartea acestuia a dus la dispariția satului românesc tradițional, arhaic.