Introducere
Mara este personajul principal din opera lui Ioan Slavici cu același nume ”Mara”.
Mara este personaj eponim, este o văduvă cu doi copii, pe numele ei de Mara Bârzovanu, soțul său Bârzovanu fusese ”mai mult cârpaci decat cizmar” căruia ii plăcuse mai mult în birt decât acasă.
După Nicolae Manolescu ”Mara este prima femeie capitalist din literatura noastră”, ea caștigându-și existența din negustorie ”era precupeață și podăriță”.
Statutul personajului
Statutul fizic
În ceea ce priveste statutul fizic, Mara ne este prezentată ca o ”muiere spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt”, energică și harnică ”Mara stă ziua toată sub șatră, în dosul mesei pline de poame și de turtă dulce”.
O femeie autoritară, neîngrijită dar demnă ”Nu-i vorba tot Mara cea veche, tot soioasă, tot nepieptănată și nici nu i-ar fi șezut altfel”.
Statutul social
Ca statut social, Mara este o femeie văduvă, o femeie de afaceri, precupeață și podăriță, avea o casă dată ca zestre, o livadă de ”vreo două sute de pruni”, o vie pe dealul Paulis și caștigurile din negustorie ”vinde ce poate și cumpără ce găsește”.
Statutul moral
Din punct de vedere al statutului moral, Mara este o femeie demnă, harnică, o mamă iubitoare, care dorește să-și vadă copiii bine, pe Persida vrea să o facă preoteasă, iar pe Trică vrea să-l vadă maistru-cojocar. Este chibzuită, pune bani la ciorap, pentru binele familiei.
Are spirit de afaceri, este inteligentă ”Ca femeie cu minte, Mara știa că n-are niciodată să-și piardă banii dacă face tovărășie cu Hubar”.
Mara este o ”creștină adevărată”, merge la biserică și ii mulțumește lui Dumnezeu și îi învață și pe copiii ei ”închinați-vă și voi, sărăcuții mamei”.
Statutul psihologic
Ca statut psihologic, Mara este o fire pragmatică, determinată, dă dovadă de stăpânire de sine, are o înțelepciune arhaică, aceea de a-și ține bine rânduielile casei și are capacitatea de a disimula.
Modalități de caracterizare
Personajul Mara este caracterizat atât in mod direct cât și în mod indirect.
Caracterizare directă Mara
În mod direct, caracterizarea se face prin autocaracterizare, de către autor dar și de către alte personaje.
Prin autocaracterizare: ”eu sunt o femeie proastă”, în sensul de femeie simplă.
De către autor ”Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuti de soare, de ploi si de vânt…”, ”Nu-i vorba, tot Mara cea veche, tot soioasă, tot nepieptănată și nici ca i-ar fi șezut altfel”.
De către alte personaje, Persida, care o vede plină de bunătate ”Ah, săraca mama mea”, dar și vicleană ”Nu cred că cineva poate să o înșele pe mama” etc.
Caracterizare indirectă Mara
În mod indirect, caracterizarea este redată prin faptele sale, gesturile și relația sa cu celelalte personaje.
De exemplu:
- zgârcenia Marei, ne este redată de secvența narativă care surprinde discuția Marei cu maica Aegidia pentru primirea Persidei în mânăstire, rugându-se de aceasta să o primescă cu bani mai puțini,
- acțiunile pe care le întreprinde ”era precupeață și podăriță”,
- afecțiunea pentru copiii ei ”Tot n-are nimeni copiii ca mine”,
- atitudinea ei de femeie chibzuită ”ținea la căpătâiul patului trei ciorapi, în care stângea bani, unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, unul pentru Trică și altul pentru Persida.
Concluzie
În concluzie, personajul Mara este o femeie care face parte din categoria personajelor feminine puternice și ambițioase din literatura românească, un simbol pentru femeile văduve puternice, care se descurcă bine într-un mediu ostil, mai exact în sec.al XIX-lea.
Este tipul văduvei întreprinzătoare si aprige – G. Călinescu.