Introducere
Otilia Mărculescu este personaj eponim, este personajul feminin, principal din opera lui George Călinescu „Enigma Otiliei”.
În această operă literară, Otilia întruchipează tiparul eternului feminin.
Este fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu.
Statutul personajului
Ca statut fizic, Otilia ne este prezentată ca fiind „ o fată subțirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale dar strânsă tare la mijloc ”, „cu fața măslinie, nasul mic și ochii foarte albaștri”, care iubește luxul, are preocupări artistice și citește reviste și cărți franțuzești.
Ca statut social, Otilia are un statut incert, este fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu, mama sa murind de tânără.
Otilia este studentă la Conservator și studiază pianul, este o femeie cu înclinații artistice și iubește luxul.
Din punct de vedere al statutului moral, Otilia este:
- o femeie copilăroasă,
- impulsivă,
- misterioasă,
- risipitoare,
- nehotărâtă,
- frivolă,
- nebunatică,
- tandră,
- tristă,
- plină de reacții contradictorii,
- o femeie modernă emancipată.
În ceea ce privește statutul psihologic, Otilia este:
- o fire imprevizibilă,
- capricioasă,
- meditativă,
- inteligentă,
- cu un spirit contradictoriu,
- profund marcată de faptul că a rămas orfană,
- lipsită de dragostea maternă,
- nevoită să se maturizeze prematur și să facă față singurătății și răutăților celor din jurul său,
- având mereu o nevoie imensă de a fi iubită și de a iubi „ Am linia inimii netedă, asta înseamnă că sunt o fată de inimă, capabilă de dragoste profundă ”.
Modalități de caracterizare
Personajul „Otilia Mărculescu” este caracterizat prin caracterizare directă cât și caracterizare indirectă.
Caracterizarea directă se face prin:
Autocaracterizare – „Sunt foarte capricioasă. Vreau să fiu liberă. ” , „Eu sunt o zăpăcită,nu știu ce vreau…” , „Eu am un temperament nefericit; mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată”, afirmații care ne arată că este o femeie nehotărâtă , „ oricât aș fi de independentă, simt nevoia unei ocrotiri” afirmație ca ne redă faptul că acesta își dorea imens să fie iubită.
De către autor – „era o puștoaică de optesprezece – nouăsprezece ani cu fața măslinie, nasul mic și ochii foarte albaștri ”.
De către alte personaje – moș Costache „fe – fetița mea”, Pascalopol „mare strensăriță”, „o femeie în devenire ”, Stănică Rațiu „ o fată deșteaptă cu spirit practic”, iar pentru Aglae este „o destrăbălată” și „o ușuratică”, temându-se pentru averea familiei (a fratelui său), iar pentru Felix este idealul romantic.
Caracterizarea indirectă reiese din gândurile, aspirațiile, gesturile și comportamentele sale, etc.
De exemplu :
- din aspirațiile sale, „îmi vine uneori să alerg, să zbor”,
- din comportamentele sale: dezordonată și împrăștiată, copilăroasă și nebunatică cu Pascalopol, tandră și protectoare cu Felix, grijulie și veselă cu Giurgiuveanu și ironică cu clanul Tulea, etc.
Concluzie
În concluzie, personajul complex „Otilia Mărculescu” este întruchiparea eternului feminin, eleganță și pragmatism, ceea ce o face să capteze atenția celor din jurul său, de unii este iubită, de alții este urâtă, dar niciodată nu este privită cu indiferență.