Cât un fir de neghină – rezumat

“Cât un fir de neghină” este un scurt text scris de Emil Gârleanu care a fost publicat în volumul “Din lumea celor care nu cuvântă” în anul 1910. Autorul, cunoscut nu doar ca prozator, ci și ca jurnalist, regizor și scenarist de film, a creat o povestire cu un gândăcel („gângania”) ca protagonist, preocupat de sensul existenței sale.

Povestea începe cu sfaturile unei furnici care îi explică gândăcelului că importanța nu este dată de mărimea sa, ci de conștientizarea propriei identități și de a înțelege de unde vine și încotro se îndreaptă. La început, gândăcelul nu înțelege pe deplin aceste cuvinte, dar pe măsură ce explorează lumea și se confruntă cu dificultăți, își dă seama de înțelepciunea furnicii.

Protagonistul se confruntă cu diverse pericole, de la ploi până la grădinari, încercând să găsească un loc liniștit în care să trăiască în pace. În timp ce se întreabă care este rostul său în lume, observă un alt gândăcel prins de o rândunică pentru a hrăni puii acesteia, realizând trist că rostul său este acela de a servi drept hrană altor creaturi.

Prin această povestire, Emil Gârleanu surprinde delicat modul în care este construită lumea, evidențiind sacrificiul unora pentru supraviețuirea altora. Textul transmite ideea că omul este mereu în căutarea sensului propriei existențe, în timp ce necuvântătoarele acceptă această realitate ca pe un fapt natural.