Categorii semantice
Semantica – este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri.
Câmpul semantic – este reprezentat de ansamblul de cuvinte aflate într-o strânsă legătură de sens..
Exemple: casă, vilă,bloc,castel, colibă, cămin, etc.
Sensul lexical – reprezintă înțelesul cuvântului
Sensul gramatical – reprezintă valoarea morfologică și sintactică a cuvântului.
Categorii semantice
Categoriile semantice sunt proprietăți și relații semantice esențiale între cuvinte.
Clasificarea categoriilor semantice:
- Sinonimele
- Antonimele
- Omonimele
- Omografele
- Omofonele
- Cuvintele monosemantice
- Cuvintele polisemantice
- Paronimele
- Pleonasmele
Sinonimele – sunt cuvinte cu formă diferită dar înțelesuri asemănătoare sau identice.
Sensurile sinonimelor se stabilesc astfel:
- să se țină cont de context, în text
- să aparțină aceleași clase morfologice
- să se poată înlocui unele cu altele fără a schimba sensul cuvântului.
Sinonimia poate de trei feluri:
- sinonimia lexicală ( între două cuvinte) : a alerga- a fugi
- sinonimia frazeologică (între două expresii) : a fugi mâncând pământul -a-și lua picioarele la spinare
- sinonimia lexico- frazeologică (între un cuvânt și o expresie) : a fugi- a o tuli .
Seria sinonimică este dată de toate sinonimele unui cuvânt.
Exemple: a vorbi, a spune, a comunica, a dialoga, a discuta, etc.
cioban – oier, păstor, baci, etc.
Antonimele – sunt cuvintele cu formă diferită dar cu înțelesuri opuse, care aparțin aceleași clase morfologice și se stabilesc contextual ( în text).
Antonimele pot fi următoarele părți de vorbire:
- substantive: prieten – dușman, bucurie – tristețe
- adjective: frumos – urât, bun – rău
- verbe: a plânge – a râde, a afirma- a nega
- adverbe: acum – atunci, sus – jos
- pronume: tot – nimic
- conjuncții: și – nici, etc.
Omonimele – sunt cuvintele cu aceeași formă dar cu sensuri complet diferite, pot fi aceeași parte de vorbire sau părți diferite.
Omonimele sunt obligatoriu și omofone( se pronunță la fel).
Exemple:rug (foc, mur), leu (monedă, animal), mai (luna mai, adverb), etc.
Omofonele – sunt cuvintele care se scriu diferit dar se pronunță la fel.
Exemple: sau / s-au, neam / ne-am, etc.
Omografele – sunt cuvintele care se scriu la fel dar se pronunță diferit, prin accent.
Exemple: haină – haină, mobilă- mobilă, etc.
Cuvintele monosemantice – sunt cuvintele cu un singur sens, de obicei aparțin domeniului tehnic și stiințific.
Exemple: teoremă, axiomă, radio, electrocardiogramă, bisturiu, infract, etc.
Cuvintele polisemantice – sunt cuvintele care au mai multe sensuri datorită utilizării lor în contexte variate.
Exemple: zboară – Porumbelul zboară./ Avionul zboară de la Cluj la București./ Îi zboară mintea (gândul).
Paronimele – sunt cuvintele care au forma asemănătoare, dar diferă un sunet sau mai multe (confuzii paranomice).
Exemple: adapta – adopta, arbitrar – arbitral, scară – scală, temporar – temporal, etc.
Pleonasmele – sunt greșeli gramaticale, care rezidă din alăturarea unor termeni cu același sens.
Exemple: copilaș micuț, babă bătrână, etc.