Cazul Magheru – rezumat

Romanul “Cazul Magheru” este opera de debut a lui Mihail Drumeș și a fost publicat pentru prima dată în anul 1930. Inițial, a apărut sub formă de foileton în ziarul “Dimineața”, sub titlul “Sfântul Părere”, iar apoi a fost tipărit în volum la editura “Cartea Românească”. Criticii literari au lăudat romanul, recenziile pozitive apărând în publicații de prestigiu precum “Viața Românească”, “Rampa” și “Gândirea”.

Ilarie Magheru este personajul principal al romanului, iar povestea ne prezintă evoluția și maturizarea sa. La început, este un tânăr curios, inteligent și îndrăgostit de Marta Cavu, cu care își petrece mult timp în tinerețe, dar care moare tragic la o vârstă fragedă.

Deși și-ar fi dorit să studieze filosofia sau pianul, Magheru decide să urmeze medicina și devine un medic respectabil, motivat de pasiunea pentru cunoaștere și binefacere. El nu își taxează pacienții și îi vindecă din convingere. Descoperă că anumite afecțiuni pot fi tratate fără medicamente, prin hipnoză, și își propune să se specializeze în practici Yoga în India.

Într-o călătorie cu trenul, Magheru se confruntă cu dilema de a fura bani pentru a-și finanța călătoria. În cele din urmă, renunță la planurile sale și adoarme. Însă, trenul este implicat într-un accident și Magheru este rănit la cap. În timpul recuperării, se apropie de fiica moșierului, Marlen, și începe să simtă o atracție pentru ea.

Chinuit de conștiința sa, Magheru se predă poliției, crezând că a furat și omorât moșierul. Cu toate acestea, investigațiile dovedesc nevinovăția sa, iar el își continuă munca de a vindeca pacienții fără medicamente.

“Cazul Magheru” este o poveste captivantă care surprinde evoluția și lupta internă a personajului principal. Este una dintre cele mai apreciate opere ale lui Mihail Drumeș, alături de alte romane indrăgite precum “Invitația la vals”, “Scrisoarea de dragoste” sau “Elevul Dima dintr-a șaptea”.