Cimitirul Buna-Vestire – rezumat

“Cimitirul Buna-Vestire” este un roman scris de Tudor Arghezi, un scriitor cunoscut mai ales pentru poeziile sale decât pentru proza sa. Potrivit criticilor literari români, aceasta este cea mai bună lucrare a autorului, datorită originalității sale în descrierea decăderii societății românești din acea vreme.

Romanul este povestit din perspectiva unui doctorand în literatură pe nume Gulică Unanian, care trăiește din scrisul de texte literare pentru alții. El așteaptă să fie numit profesor la Universitate, un post promis de nașul său, Ministrul. Cartea începe cu susținerea tezei de doctorat a protagonistului și continuă cu o descriere a unui ritual exagerat care însoțește un astfel de eveniment. Unanian este conștient de faptul că membrii comisiei nu citiseră lucrarea lui sau chiar pe ale lor.

Romanul explorează aspecte mai puțin plăcute ale societății în care trăiește protagonistul, inclusiv suspiciunile privind infidelitatea soției sale și o orgie care are loc în casa unui profesor.

În a doua parte a romanului, Unanian lucrează ca intendent al cimitirului Buna-Vestire, un loc de muncă obținut după multe eforturi și lingușiri pe lângă Ministrul. Aici, cimitirul devine un spațiu al păcii și siguranței, iar Unanian observă aspecte neobișnuite, cum ar fi pianista necrofilă și bărbatul care își tortura soția zilnic, dar manifesta o devoțiune ieșită din comun după moartea ei.

În ultima parte a romanului, se introduce un element fantastic, când Unanian devine martorul învierii morților din cimitir. El se alătură unei comisii pentru a investiga acest fenomen și ironizează biserica și propria sa situație.

În concluzie, “Cimitirul Buna-Vestire” este un roman satiric, denumit ulterior “poem”. Este scris în trei registre, oferind o viziune caricaturală asupra societății, un lirism al negativității și o perspectivă metafizică a regenerării.