În acest articol vă voi prezenta 6 compuneri despre bunica.
Primele 3 compuneri despre bunica sunt lungi iar celelalte 3 compuneri despre bunica sunt scurte.
Compuneri lungi despre bunica
Compunere lungă despre bunica 1
Îmi amintesc ziua în care bunica m-a învățat să tricotez ca și cum ar fi fost ieri. Era o zi geroasă de iarnă, iar zăpada acoperea totul într-un strat gros și pufos.
În casa bunicii era căldura aceea molcomă de sobă care te făcea să vrei să stai cu o cană de ceai fierbinte în mână și să privești fulgii cum dansează în aer.
Bunica a scos două perechi de andrele și o lână albastră, culoarea cerului senin. „Vei vedea,” mi-a zis, „că tricotatul e ca și viața. Ai nevoie de răbdare, de precizie și uneori trebuie să desfaci ce-ai făcut ca să corectezi greșelile.”
O ascultam și urmăream mișcările ei dibace. Era ca și cum andrelele erau prelungiri ale mâinilor sale, iar lâna se transforma, într-un mod aproape magic, într-o eșarfă caldă și confortabilă.
Am început încet, făcând nod după nod, greșind și desfăcând, sub îndrumarea atentă a bunicii. Nu era ușor, dar mă simțeam mândru de fiecare rând pe care reușeam să îl termin.
Îmi imaginam cum, bucățică cu bucățică, crește ceva frumos din propriile mele mâini. Eșarfa mea nu era perfectă, era plină de imperfecțiuni, dar bunica zicea că asta o face specială, unică.
În timp ce tricotam, bunica îmi spunea povești despre cum a învățat ea să tricoteze de la mama ei și cum acesta era un fel de tradiție în familia noastră.
Îmi vorbea despre importanța de a păstra tradițiile și de a învăța lucruri noi, despre cum fiecare lucru pe care îl facem cu mâinile noastre poartă un strop din sufletul nostru.
Ziua aceea a fost despre mult mai mult decât a învăța să tricotez. A fost despre legătura dintre generații, despre înțelepciunea pe care bunicii o transmit nepoților și despre cât de important este să petrecem timp de calitate cu cei dragi.
Eșarfa pe care am tricotat-o împreună cu bunica nu este doar un obiect călduros pentru ierni friguroase, ci o amintire a unei zile speciale, a unei lecții de viață și a dragostei necondiționate a bunicii.
Compunere lungă despre bunica 2
Bunica mea este cea mai tare persoană pe care o cunosc. Ea are părul alb și moale ca zăpada și mereu miroase a prăjituri proaspăt coapte. Îmi place să merg în vizită la ea în fiecare weekend pentru că are o mulțime de povești interesante de spus.
Când sunt la bunica, ne jucăm împreună cu păpușile pe care le-a păstrat de când era mică. Are o cutie secretă cu comori vechi, precum bijuterii și fotografii de la nunta ei. Îmi place să mă uit la aceste lucruri și să ascult poveștile pe care le au.
Bunica mea știe cum să facă cea mai delicioasă supă de pui din lume, iar când mănâncă la ea, mă simt ca și cum aș fi într-un restaurant fancy. Îmi povestește și despre cum a învățat să gătească de la mama ei și de la bunica ei, așa că în fiecare masă se află o parte din istoria familiei noastre.
În serile de vară, bunica și cu mine ieșim în grădină și admirăm florile pe care le-a îngrijit cu grijă. Ea știe toate numele florilor și le povestește cum cresc și înfloresc. Uneori, mă lasă să o ajut să planteze flori noi sau să udăm plantele existente.
Bunica mea este cea mai iubitoare și grijulie persoană din lume, și o iubesc din toată inima mea. Ea m-a învățat atât de multe lucruri și m-a făcut să mă simt specială în fiecare zi. Sunt norocoasă să am o bunica atât de minunată!
Compunere lungă despre bunica 3
Astăzi am avut o zi minunată la bunica mea. M-am trezit dimineața și am simțit mirosul delicios al clătitelor proaspăt făcute pe care bunica le pregătea pentru micul dejun. Abia așteptam să le mănânc cu sirop de arțar!
După micul dejun, am mers în grădina ei cu flori. Bunica are cea mai frumoasă grădină din cartier. Acolo sunt flori de toate culorile: trandafiri roșii, lalele galbene și garoafe roz. Am ajutat-o să udăm plantele și să îngrijim grădina, iar ea mi-a spus multe despre cum să ai grijă de plante.
După aceea, ne-am așezat pe verandă și am citit povești din cărțile vechi pe care le are bunica. Unele dintre ele sunt chiar de la mama ei, iar paginile sunt ușor îngălbenite de vreme. Mi-a citit povești despre aventuri magice și eroi curajoși.
La prânz, bunica a pregătit lasagna, mâncarea mea preferată. Am mâncat până nu am mai putut, iar apoi am făcut un mic somn de după-amiază în hamacul din curte.
Seara, am privit împreună apusul de soare, și mi-a spus despre cum a crescut ea și ce făcea în copilărie. Mi-a povestit despre vremurile în care nu existau telefoane mobile sau computere, și cum se jucau cu prietenii lor afară.
Înainte de a pleca acasă, bunica mi-a dat un borcan cu gem de căpșuni făcut de ea. Mi-a spus că este pentru mine și că trebuie să-l împart cu părinții mei. Am plecat acasă cu inima plină de bucurie și cu amintiri minunate de la ziua petrecută la bunica.
Compuneri scurte despre bunica
Compunere scurtă despre bunica 1
Bunica are un ceas vechi, cu pendul, care ticăie în sufragerie. Mereu m-a fascinat acel ceas.
E ca un paznic al timpului, martor la toate momentele importante petrecute în casa ei. Bunica spune că timpul este cel mai prețios dar, și că fiecare secundă contează.
Ea îmi povestește despre zilele când era tânără, când ceasul încă era nou, și despre cum a trecut timpul prin fața ochilor ei.
Acest ceas a numărat orele de joacă, zilele de școală, și serile lungi de iarnă petrecute în jurul focului.
Îmi place să stau pe canapea, să ascult ticăitul lui constant și să mă gândesc la toate lucrurile pe care bunica le-a văzut și le-a trăit.
Ea mă învață că, deși nu putem opri timpul, putem face fiecare moment să conteze.
Compunere scurtă despre bunica 2
În fiecare sâmbătă, bunica îmi deschide o carte și începem o călătorie. Nu avem nevoie de bilete sau de bagaje, doar de imaginația noastră.
Ea citește cu voce tare, iar cuvintele prind viață în mintea mea. Mă simt ca un explorator care descoperă lumi noi, pline de aventuri și mister.
Bunica spune că a citit aceleași povești și părinților mei când erau mici.
Cărțile vechi pe care le deține sunt pline de amintiri, iar paginile par să șoptească povești chiar și atunci când sunt închise.
Aceste momente cu ea sunt ca o punte între trecut, prezent și viitor, legându-ne prin poveștile pe care le împărtășim.
Compunere scurtă despre bunica 3
Chiar dacă bunica a crescut într-o altă epocă, ea încă își amintește jocurile copilăriei sale și le împărtășește cu mine.
Ne jucăm de-a v-ați ascunselea, șotron, și alte jocuri pe care le-a învățat când era de vârsta mea.
Râdem împreună când îmi povestește cum se ascundea în cele mai neașteptate locuri, făcându-l pe bunicul să o caute ore în șir.
Ea spune că jocurile acestea simple sunt magia copilăriei, că nu ai nevoie de jucării scumpe sau de ecrane strălucitoare pentru a te distra.
Mă învață că bucuria adevărată vine din lucrurile mici și din timpul petrecut cu cei dragi.