Curentul literar – reprezinta o anumită mișcare literară de o anumită amploare care reuneste mai mulți scriitori pe baza unui program estetic si anumite înclinatii comune, constituind o rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci.
Cele mai importante curente literare:
- Clasicismul
- Romantismul
- Simbolismul
- Realismul
- Modernismul
- Neomodernismul
- Tradiționalismul
- Iluminismul
- Umanismul
Clasicismul
Clasicismul – reprezintă curentul literar și artistic apărut în Franța între sec. al XVII-lea și sec. al-XVIII-lea. Clasicismul este reprezentat de arta antică, aleasă ca sursă de inspirație prin valorile pe care le promova: idealul moral, armonia, echilibrul, simplitatea.
Literatura clasică este definită de cultivarea subiectelor nobile, a idealului moral al artei și a expresiei echilibrate.
Principiile și normele estetice specifice clasicismului sunt relevate în Arta poetică a lui Nicolas Boileau în anul 1674, care valorifică poeticile antice ale lui Aristotel si Horațiu.
Trăsăturile caracteristice ale clasicismului sunt:
– idealul moral al artei,prin care promoveaza binele, frumosul și adevarul
– cultivă legile armoniei, simetriei și echilibrului
– neamestecul genurilor și speciilor literare
– regula celor trei unitati:de timp, de acțiune și de loc
– regula unitații de timp, cere ca acțiunea unei piese să se desfașoare într-un timp dat( 24 de ore)
– regula unității de acțiune, cere ca acțiunea să fie unitară
– regula unitatii de loc, cere ca teatrul actiunii ales ca scena, sa nu fie schimbat în timpul reprezentației
– stilul este simplu și veridic
– personajele sunt construite ca și eroi ideali, animate de principii morale ferme (cinste, prietenie, patriotism, adevăr)
– specii literare cultivate: imn, odă, poem epic, tragedie,erau socotite specii superioare ale literaturii dar și poezii cu formă fixă (sonet, rondel, glosă etc.)
– ca și clasa socială, reflecta in primul plan, aristocrația.
Reprezentanți de seamă ai clasicismului: Nicolas Boileau, P. Corneille, J. Racine, Moliere, La Fontaine.
In literatura romană: Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi.
Romantismul
Romantismul – se naște ca o reacție a clasicismului, este o mișcare artistică, literară și intelectuală în prima jumătate al sec.al-XIX-lea, apărută în spațiul european în contextul revoluțiilor burghezo- democratice, a luptei pentru independență și libertate națională.
Trăsăturile caracteristice ale romantismului:
– imaginația este principiul fundamental de creație
– definește timpul și spațiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă a spiritului uman
– teme romantice: iubirea, viața, moartea, libertatea, exotismul
– aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină, cunoaștere totală)
– prezența eului liric în textele literare
– exprimarea cu prioritate a sentimentelor și a fanteziei creatoare
– construiește eroi excepționali în situații excepționale
– utilizează procedee artistice variate, cum ar fi antiteza, etc.
– întoarcerea spre trecut și adorarea trecutului
– descoperirea folclorului național
– evadarea din lumea reală prin vis sau somn( mitul oniric)
Reprezentanții romantismului românesc au fost:
Mihai Eminescu, Constantin Negruzzi, George Coșbuc, Grigore Alexandrescu, Octavian Goga, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Macedonski, etc.
In literatura universală:
Victor Hugo, Lamartine, H.Heine, Novalis, etc.
Simbolismul
Simbolismul – este curentul literar apărut în Franța la sfarșitul sec. al -XIX- lea, ca reacție împotriva romantismului retoric, naturalismului, parnasianismului, promâvand poezia modernă. În viziunea acestui curent, valoarea fiecărui obiect si fenomen din lumea care ne înconjoară poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Simbolul fiind modul de exprimare propriu al acestui curent.
Numele acestui curent literar a fost dat de Jean Moreas în anul 1886 prin publicarea articolului-program numit Le Symbolisme în ziarul Le Figaro.
Simbolismul românesc cunoaște patru etape:
- Etapa I – este marcată de activitatea lui Al. Macedonski care editează revista Literatorul.
- Etapa a-II-a – este reprezentată de activitatea lui Ovid Densusianu, care editează revista Viata noua.
- Etapa a-III-a – este cea a simbolismului formal, pune accent pe muzicalitatea versurilor si cea a efectelor sonore obținute prin resurse fonetice, care apare în creația lui Ion Minulescu.
- Etapa a-IV-a – cea a simbolismului bacovian, reprezentat de poetul George Bacovia, simbolismul depresiv.
Trăsăturile caracteristice ale simbolismului sunt:
– folosirea simbolului ca imagine concretă care este asociată cu un sentiment, cu o idee, etc.
– cromatica poeziilor este redată de culorile reci
– muzicalitatea versurilor, interioară sau exterioară
– folosirea versului liber, accentul punându-se pe forma și ritmul versului
– raportul dintre simbol și eul poetic este sugerat si nu exprimat
– prezintă teme și motive specifice (singurătate, melancolie, moarte, nevroză, etc.)
– iubirea în poeziile simboliste prezintă reacții vitaliste sau maladive.
Reprezentanții simbolismului în Franța au fost :
Charles Baudelaire(prin creațiile sale Les Fleurs du mal si Les Corespondences) , Arthur Rimbaud, Paul Verlaine.
Reprezentanții simbolismului românesc au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Dimitrie Anghel, Elena Farago, Traian Demetrescu.
Realismul
Realismul – este curentul literar care se manifestă în Franta în sec.XIX având ca principiu fundamental redarea în manieră credibilă, veridică a realității, apare ca reacție împotriva romantismului, negând idealul.
Trăsăturile caracteristice ale realismului sunt:
– reprezentarea veridică a realității
– expresiile artistice, figurile de stil au rol caracterizator și nu de înfrumusețarea limbajului
– teme specifice: familia, banii, singurătatea, avariția
– narator omniscient și omniprezent
– perspectiva narativă este obiectivă
– evenimentele decurg cronologic
– acțiune se desfășoară pe mai multe planuri, este creată prin fapte, întâmplări si personaje preluate din realitatea imediată
– se utilizează tehnica detaliului pentru redarea cât mai veridică a mediului
– prezintă elemente reale de cronotop( locuri care există în realitate).
Reprezentanții realismului românesc au fost:
Ion Slavici, Ion Creangă, Marin Preda, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Nicolae Filimon
In literatura universală :
Balzac, Tolstoi, Destoievski, etc.
Modernismul
Modernismul
Modernismul – este curentul literar care aparține secolului al- XIX- lea, care constă în negarea tradiției, a apărut ca o reacție la tradiționalism.
Este mișcarea culturală, artistică care include artele vizuale, muzica, literatura progresivă și arhitectura.
Trăsăturile caracteristice ale modernismului:
– libertatea de exprimare, de creație
– ruptura de trecutul tradițional
– revalorizarea omului de la oraș, a realului
– intelectualizarea emoției poetice
– ambiguitate
Reprezentanții modernismului romanesc au fost:
Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu.
Neomodernismul
Neomodernismul – este un curent literar definit de spiritul creator postbelic, apărut în sec. al-XX-lea. Literatura neomodernistă este definită printr-un limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică, printr-un imaginar poetic inedit.
Acest curent literar se constituie în jurul revistei Albatros editată în anul 1941 și condusă de Geo Dumitrescu. Neomoderniștii sunt priviți ca o generație fără dascăli și fără părinți spirituali.
Reprezentantul de seamă al neomodernismului românesc este Nichita Stănescu, alături de Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ileana Malancioiu, Ana Blandiana, Leonid Dimov.
Trăsăturile caracteristice ale neomodernismului :
– ironia, spiritul ludic
– expansiunea imaginației
– erotismul și confesiunea
– elemente suprarealistice și ermetice
– preferința pentru metafora de toate tipurile
– universul afectiv al omului contemporan
Direcții ale neomodernismului, stabilite de E. Simion, în Scriitorii români de azi:
Poezia poeziei; criza de identitate; un poet al transparenței – N. Stănescu
Concretizarea simbolurilor – Cezar Baltag
Poezia; expresionism țaranesc – Ion Alexandru
Ironiști și fanteziști: M. Sorescu, M. Ivănescu
Lirica feminină; spiritualizarea emoției – Ana Blandiana, Constanța Buzea
Tradiționalismul
Tradiționalismul – este o mișcare literară care apare în perioada interbelică, la începutul sec.XX , se remarcă prin promovarea valorilor tradiționale ale spiritualității românești. Tradiționaliștii promovează tradiția, considerând că doar satul poate conserva puritatea sufletului românesc prin conservarea religiozitații, fiind singurul loc în care folclorul și civilizația arhaică se păstrează intactă.
Trăsături ale tradiționalismului:
- promoveză problematica țăranului român
- cultivă universul patriarhal al satului
- istoria și folclorul sunt principalele izvoare de inspirație
- respinge toate formele de civilizație modernă, considerând orașul ca spațiu al degradării morale
- atașamentul fața de ortodoxie și autohtonism
- valorifică elemente de factură biblică și mitologică( mituri agrare, miturile pastorale, etc)
- folosirea unui limbaj poetic specific care include un registru popular si elemente ale lexicului religios
Nuclee( tendințe) tradiționiste importante:
- Semănătorismul
- Poporanismul
- Gândirismul
Reprezentanții tradiționalismului românesc au fost:
- Ion Pilat,
- Vasile Voiculescu,
- Lucian Blaga
Iluminismul
Iluminismul – este curentul ideologic și cultural care a apărut în Franța în sec. al XVIII-lea, extinzându-se mai apoi în toată lumea, mai este numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii. Acest curent promovează emanciparea popoarelor prin cultura și răspândirea ei prin școli și prin lucrări de popularizare, având ca punct de plecare revoluția burgheză din Anglia din anul 1688, când parlamentul a votat Declarația Drepturilor Omului. Iluminismul este o mișcare intelectuală, filozofică, culturală și ideologică de tip burghez cu caracter antifeudal, antimonarhic, anticlerical. Opera de seama a Iluministilor este Enciclopedia franceză editată între anii 1751-1780 de matematicianul Jean Le Rond d\Alembert și a filozofului Denis Diderot, care cuprinde toate domeniile cunoașterii.
Iluminisnul românesc se manifestă între anii 1780-1830 și este reprezentat de Școala Ardeleană, care își dorea să emancipeze poporul prin cultură, îndreptându-și atenția către studiul istoriei și a limbii române.
Trăsăturile caracteristice ale iluminismului sunt:
– spirit raționalist și materialist
– emancipare și educare prin cultură a poporului
– toleranța religioasă, sistem de guvernare prin monarhia luminată ( Monarh- omul luminat)
– caracter antifeudal, antimonarhic, anticlerical
– apar conceptele de egalitate și dreptul natal, suveranitatea poporului
-se fomuleaza principiul separării puterilor în stat în trei ramuri: puterea executivă, puterea legislativă și puterea judecatorească.
În literatura universală, reprezentanții de seamă au fost: Voltaire, Denis Diderot, J.Swift, Carlo Goldoni, Daniel Defoe, etc.
În literatura româna, iluminismul este reprezentat de Școala Ardeleană ai cărei membri au fost: Samuil Micu, Petru Maior, Gh. Șincai, I.Budai Deleanu.
Umanismul
Umanismul(Renașterea) – este curentul literar, cultural apărut în perioada Renașterii, în Italia, în sec.XIV extinzându-se ulterior în toată Europa până în sec.XVII. Umanismul prezintă omul– ca ființă ratională, devenind un scop și nu un mijloc, deasemenea se îndreaptă atenția către redescoperirea valorilor ale antichității.
Umanismul românesc se manifestă mai târziu în sec.XVII, prin activitatea cronicarilor moldoveni și prin contribuția domnitorilor Dimitrie Cantemir, Neagoe Basarab și Constantin Brancoveanu.
Trăsăturile caracteristice ale umanismului :
– așează în primul plan omul, ca ființă superioară
– admirația față de valorile antichității greco-latine
– încrederea în rațiune
– armonia dintre om și natură
– luptă împotriva dogmatismului
– încrederea în valorile umane.
Reprezentanții de seamă ai umanismului universal au fost: Dante, F. Petrarca, Leonardo da Vinci, Martin Luther, Erasmus, Michelangelo Buonarroti, etc.
Reprezentanții de seamă ai umanismului românesc au fost: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Nicolae Milescu, Constantin Cantacuzino și domnitorii: Dimitrie Cantemir, Constantin Brancoveanu, Neagoe Basarab, etc.