Cuvântul. Sensurile cuvântului. Câmpul semantic
Lingvistica. Lexicografia. Lexicologia
Lingvistica – este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Lexicografia – este disciplina care se ocupă cu stabilirea normelor și metodelor de întocmire a dicționarelor (monolingve, bilingve, etimologice, explicative, etc).
Lexicologia – este disciplina lingvisticii care studiază sistemul lexical al limbii, studiază modul în care un cuvânt este organizat, cum funcționează și cum îmbogățește vocabularul.
Lexicologia – are trei ramuri:
- morfonemia – studiază structura materială a cuvintelor
- semantica – studiază sensul, semnificația și dinamica sensului unui cuvânt
- etimologia – studiază originea și evoluția cuvintelor.
Lexicul -reprezintă cunoașterea solidă a aspectului lingvistic dintr-o limbă (clasificarea, relația dintre fraze, etc.).
Vocabularul – reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.
Cuvântul – este unitatea de bază a vocabularului.
Câmpul semantic – este reprezentat de ansamblul de cuvinte aflate într-o strânsă corelație de sens.
Exemple: arbore – rădăcină,trunchi,ramuri, frunze, muguri, etc.
Sensul cuvântului. Sensul lexical. Sensul gramatical
Sensul unui cuvânt se stabilește doar în context, fiind înțeles ca un enunț, un text sau ca o situație de comunicare.
Sensul lexical – cuprinde toate sensurile cuvântului ( fundamental, propriu, figurat).
Exemple: trup – corp al unei ființe
Sensul gramatical – reprezintă proprietățile și posibilitățile cuvântului în comunicare.
Exemple: (cu) trup – locuțiune adverbială, a fi trup (cu cineva) – expresie verbală
Sensul propriu (obișnuit) este de două feluri:
- de bază
- secundar.
Sensul propriu de bază – este ceea ce este specific în orice context.
Exemple: gură – cavitate bucală, picior – parte a corpului omenesc, braț – parte a corpului omenesc,etc.
Sensul propriu secundar – este rezultatul unei asemănări și depinde de context.
Exemple: gură de canal, piciorul podului, etc.
Sensul figurat – este sensul neobișnuit al unui cuvânt, reprezintă sensul cu valoare expresivă dat unui cuvânt pentru a forma o imagine poetică.
Exemple: gură de rai, primăvara sufletului, etc.
Sens conotativ – înseamnă că un cuvânt are mai multe sensuri.
Sens denotativ – înseamnă că cuvântul are un singur sens.