Diftong. Triftong. Hiat – Fonetică
Apostroful. Accentul
Grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală, pronunțate în aceeași silabă, se numește diftong.
Exemple: soa-re, pia-tră, me-trou, broa-scă, mear-gă, etc.
Grupul de sunete format dintr-o vocală și două semivocale, pronunțate în aceeași silabă, se numește triftong.
Exemple: cre-ioa-ne, spu-neau, lă-cră-mioa-re, ve-deau, râ-deau, ari-pioa-re, etc.
Grupul de sunete format din două vocale alăturate, dar aflate în silabe diferite, formează un hiat.
Exemple: i-de–e, mu-ze–e, po–et, fi–in-ță, lu–ăm, e-po-pe–e, a-za-le–e, etc.
Apostroful. Accentul
Apostroful (‘) – semnul ortografic care marchează absența unor sunete din rostire.
Exemple: un‘ vă duceți?(unde vă duceți?), las‘ că știm noi (lasă că știm noi), da‘ să vedeți (dar să vedeți), cu ‘nealui( cu dumnealui), etc.
Accentul (subliniere _, sau accent ascuțit `) – reprezintă pronunțarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. În dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române vom găsi cum se scriu și cum se pronunță corect cuvintele.
În limba română, accentul nu are un loc fix, de obicei cade pe ultima sau penultima silabă.
Exemple:
- pe ultima silabă: bas-ma’, ve-dea’,ma-ca-ra’, tre-mu-ra’,etc.
- pe penultima silabă: pe-re’-te, al-bi’-nă, mo-mea’-lă, etc.
- pe antepenultima silabă: vi’-zi-tă, per-che-zi’-ți-e,etc.
- pe a patra silabă: la’-po-vi-ță, ve’-ve-ri-ță, lu’-be-ni-ță, etc.
- pe a cincea silabă: no’-uă-spre-ze-ce, șap’-te-spre-ze-ce,etc.
Pentru a putea stabili cu exactitate unde anume cade accentul, este bine să despărțim cuvintele în silabe.