Eneida – rezumat

“Eneida” este o epopee scrisă de Vergilius între anii 29 și 19 înaintea erei noastre. Această operă urmărește povestea lui Enea, un erou troian care apare episodic și în “Iliada” lui Homer. Vergilius, în poemul său epic, aduce însă în prim plan acest personaj, care atinge statutul unui erou întemeietor al culturii romane. Enea întruchipează prin caracterul său și prin faptele sale glorioase, virtuțile tradiționale ale Romei antice, iar opera în sine, care îi poartă numele, este considerată epopeea națională a romanilor. “Eneida” cuprinde 12 cărți, primele șase prezentând călătoria lui Enea din Troia, care fusese cucerită de greci, până pe tărâmurile viitoarei Rome antice. Această parte corespunde, ca structură narativă, cu înfățișarea călătoriei lui Ulise din “Odiseea”. Următoarele șase cărți ale epopeii latine, ilustrează luptele dintre troienii conduși de Enea, împotriva populațiilor din Hesperia, corespunzând astfel “Iliadei”.

Enea reușește să scape din Troia mistuită de flăcări și, însoțit de supraviețuitorii troieni, călătorește pe mare în căutarea unei noi patrii. În Cartagina, Enea este ajutat de mama sa, Venus, și își câștigă inimile reginei Dido. Totuși, Jupiter îl îndeamnă să-și urmeze destinul de fondator al Imperiului Roman, iar Enea pleacă, lăsând-o pe Dido în disperare. După o serie de aventuri și intervenții divine, Enea ajunge în Hesperia, unde se căsătorește cu Lavinia, dar se vede implicat într-un război împotriva regelui Turnus pentru tron și mâna Laviniei. În final, Enea îl învinge pe Turnus și devine strămoșul gloriosului neam roman.

Astfel, “Eneida” nu numai că aduce în prim plan povestea lui Enea și a troienilor, dar și prezintă virtuțile și valorile tradiționale ale Romei antice. Această operă epică reprezintă un pilon al culturii europene și contribuie la fundația marelui edificiu al culturii romane.