Exuvii – rezumat

Era odată ca niciodată, într-un mic sat în care timpul părea să se fi oprit, o fată numită Simona. Deși avea 28 de ani, Simona păstra în sufletul ei amintirile și bucuriile copilăriei, refuzând să renunțe la acea stare de curiozitate și aventură care o însoțea în fiecare zi.

Copilăria era pentru ea un tărâm magic, plin de jocuri și descoperiri. Își petrecea mult timp citind cărți, sperând să găsească în paginile lor fragmente din propria poveste. Fiecare carte era o comoară, o fereastră către lumi noi și idei fascinante. Dar în același timp, exista o carte care o înspăimânta, o carte de bucate care devenise un coșmar în viața ei. În visele sale, Simona se ascundea în dulap sau în lada cu asternuturi, luptându-se cu “DEDE fricii”, cum le numea ea, coșmarurile care o bântuiau.

Cu toate acestea, existau și momente în care se întreba cum va arăta ea la bătrânețe, o întrebare care o speria teribil. Avea idei și convingeri proprii, cum ar fi că Dumnezeu nu există și că zeii sunt cei care conduc lumea. Dar aceste gânduri erau însoțite mereu de o teamă, o teamă că poate Dumnezeu chiar există, dar a renunțat la ea după ce a citit o carte a unui filozof.

Simona avea obiceiuri și activități specifice copilăriei. Ascunzătorile ei se numeau “vagauni” și fiecare ascundere era o oportunitate pentru ea de a se juca și de a-și imagina cele mai ciudate lucruri. Își petrecea timpul băgându-și corpul în malai sau mâna în mierea de albine, căutând mereu noi aventuri și senzații.

Unul dintre momentele preferate ale Simonei era să privească prin gaura cheii. Era fascinant să vezi lumea dintr-un unghi diferit, iar ea nu era singura persoană care a trecut prin această experiență. Fiecare dintre noi a avut curiozitatea de a privi prin cheie și a descoperi lumi ascunse.

În copilărie, Simona avea o prietenă foarte apropiată numită Dana. Cu ea împărțea toate secretele și bucuriile, dar și micile certuri care întăreau și mai mult legătura lor de prietenie. Dar cel mai interesant capitol din povestea Simonei era acela despre dragoste. Ea credea cu tărie că iubirea din copilărie este cea mai pură și mai adevărată iubire. Încă din grădiniță, Simona se îndrăgostise de un băiat numit Hari și îl aștepta mereu să-i scrie o scrisoare.

Cartea nu urmează o cronologie strictă sau un timp precis. Este o colecție de amintiri și experiențe trăite de Simona în copilărie, împrăștiate pe pagini ca într-un puzzle. Ea își notează toate aceste amintiri în propriul ei jurnal, pe care îl păstrează în dulapul ei. Prin titlul “Exuvii”, Simona vrea să-și păstreze aceste amintiri, precum cojile de insecte pe care le găsește adesea pe pereți, și să le împărtășească cu ceilalți. Pentru că, în final, amintirile sunt doar exuvii ale trecutului, dar ele ne definesc și ne aduc aminte cine suntem cu adevărat.