Introducere

Poezia „Flori de mucigai’’ de Tudor Arghezi, a apărut în anul 1931, în volumul cu același nume.

Este un poem programatic.

Poezia este inspirată din experiența trăită de poet în închisoarea Văcărești, închis din motive politice.

Tudor Arghezi - a fost un mare poet, prozator și jurnalist român. Poetul a scris poezie, proză, teatru, pamflete, etc, sub influența baudelairianismului.

Titlul

Titlul - este de fapt un oximorom pentru că florile -reprezintă frumosul, delicatețea, iar mucegaiul - reprezintă umiditatea, degradarea, putrefacția, întunericul.

Asocierea acestor doi termeni redau o imagine în care frumusețea poate fi descoperită chiar și în condiții ostile de viață.

Tema

Tema - este condiția poetului care creeză în condiții vitrege, truda creației realizată în condiții de suferință din detenție.

Tehnica literară utilizată este tehnica urâtului - tehnică prin care urâtul din lume este tranfigurat artistic devenind frumusețea artei.

Structura poeziei

Poemul este alcătuit din două secvențe artistice structurat pe două strofe.

Astfel:

  • prima strofă este poliformă, de 16 versuri, are rima împerecheată, măsura variabilă

  • a doua strofă este un catren, de 4 versuri, rima este împerecheată, măsura de 10-16 silabe.

Prima secvență artistică - redă caracterul poemului de artă poetică, planul creației și al creatorului ei.

Spațiul în care a fost creat poemul este ostil „Pe un perete de firidă goală/ Pe întuneric, în singurătate.’’ Creația fiind un act dureros, „stihurile’’ au fost scrise „cu unghia pe tencuială’’ reprezentând singura posibilitate de evadare a poetului, simțindu-se lipsit de ocrotirea divină.

Acesta numindu-le „stihuri de groapă’’ care reprezintă de fapt o metaforă pentru condiția umană, metaforă care ilustrează „estetica urâtului’’. „Unghia îngerească’’ a fost tocită din cauza scrisului, metaforă ce ne redă deconectarea potului de la divinitate.

A două secvență artistică - redă planul exterior care era în legătură cu planul interior, cu starea poetului aflat în singurătate, cu truda sa pentru creație.

„Era întuneric. Ploaia departe, afară /Și mă durea mâna ca o ghiară /Neputincioasă să se strângă/Și m-am silit să scriu cu unghiile de la/ mâna stângă.''

Lirismul și eul liric

Lirismul este obiectiv.

Eul liric se remarcă prin verbe la pers.I.a singular „am scris’’, „m-am silit’’, „am cunoscut’’, pronume și adjective pronominale „mi’’, „ma’’, etc.

Expresivitatea poeziei este redată prin inversiunea „sau nu o mai am cunoscut’’ și folosirea verbelor la timpul trecut (perfect compus, imperfect) „am scris’’, „am cunoscut’’, „mă durea’’, „mă bătea’’, etc.

Registrul stilistic - în acest poem se îmbină limbajul popular (arhaic) cu cel religios: „firidă’’, „mucigai’’, „stihuri’’, „leul (Luca)’’, „taurul’’ (Marcu), „vulturul’’(Ioan).

Relația dintre incipit și final - se află în simetrie, se centrează pe imaginea scrisului și redă circumstanțele în care este realizată creația „Le-am scris cu unghia pe tencuială’’(incipit)…„mă durea, m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă’’(final).

Concluzie

În concluzie, poemul „Flori de mucigai’’ de Tudor Arghezi, este o artă poetică de mare valoare, o creație veritabilă prin care poetul a impus estetica urâtului în lirica literaturii noastre.

Pe baza argumentelor redate mai sus putem încadra această artă poetică în curentul literar numit modernism.