Genul epic – definitie
Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în proză sau în versuri, în care gândurile, concepția despre viată și lume, ideile și sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul naratorului ca voce delegată, a acțiunii și al personajelor antrenate în derularea evenimentelor plasate într-un anumit timp și spațiu.
- Un text epic cuprinde urmatoarele elemente:
- narațiunea( ceea ce se povesteste)
- naratorul (cine povesteste acțiunea) personajul (cine participa la acțiune)
- modurile de expunere: narațiunea, dialogul, descrierea
Ca moduri de expunere predominante, genului epic îi corespunde narațiunea (modul dominant), descrierea, dialogul, monologul interior, dar și analiza psihologică (ex: Ion – de Liviu Rebreanu).
Structura operei epice
Structura operei epice– in general, operele epice sunt structurate după momentele narațiunii.
- Structura operei epice:
- titlul operei – oferă indicii cu privire la tema operei( prin motive literare)
- tema operei literare – aspectul general asupra realitătii observat de autor
- subiectul operei literare (se împarte pe momente):
- Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările acțiunii)
- Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
- Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
- Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
- Deznodământul (sfârșitul conflictului)
Motivele literare – sunt elemente care converg către realizarea temei. Exemple: motive simbolice(cartea – simbol cultural, plugul- munca), motive cromatice (verde – viața, alb – puritate), etc.
Trasaturile caracteristice genului epic
Trasaturile caracteristice genului epic sunt următoarele:
autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin intermediul personajelor și a actiunii
acțiunea este prezentată pe momentele subiectului literar
prezența personajelor care săvârșesc acțiunea
are narațiunea ca mod de expunere specific
naratorul poate fi obiectiv (prin folosirea verbelor și a pronumelor pronominale la pers. a -III-a) sau subiectiv (prin folosirea verbelor și a pronumelor personale sau pronominale la pers. a- I-a)
monologul interior (specific prozei).
Specii ale genului epic
Genul epic prezintă specii literare atât în proză cât și în versuri.
Principalele specii ale genului epic sunt:
În proza:
Autobiografie – este sub forma unei povești, relatată exact cum s-a întâmplat, prezentată la pers-I-a.
Biografie – este o specie a genului epic care relatează viața si activitatea unei persoane.
Basm(cult sau popular) – este construit pe baza opoziționarii dintre bine și rău, sunt relatate întâmplări mai cu seama fantastice ale unor personaje imaginare.
Jurnal – este o specie a genului autobiografic, de regulă jurnalele intime ale unor scriitori.
Memorii – este o specie epică, autobiografică, în care evenimentele istorice sau de altă natură sunt recompuse pornind de la observații sau experiențe personale.
Anecdota – este o specie a genului epic, de mici dimensiuni, bazată pe evenimente reale cu personaje și locuri reale, în care se relatează un eveniment interesant sau o situație amuzantă.
Nuvela – este specie epică în proză, constituită pe un singur fir narativ, accentul căzând asupra personajelor.
Povestire – este specie a genului epic asemănătore cu nuvela, care conține un singur fir epic.
Roman – este specie epică în proză, de mare întindere, cu acțiune complexă desfășurată pe mai multe fire narative, cu multe personaje.
Schița – este o specie a genului epic, de mici dimensiuni, în care este prezentat un moment semnificativ din viața unui număr mic de personaje.
Parabola – este specia epică care se deosebește de fabulă prin faptul că în aceasta se personifică personaje umane și nu animale sau obiecte.
Mit – este specie a genului epic, de fapt o povestire fabuloasă care prezintă credințele popoarelor antice despre univers, fenomenele naturii, eroi legendari și zei.
In versuri:
Balada – este specia genului epic care se înfățișează ca un un poem narativ, în care se prezintă un eveniment istoric cu personaje din timpuri istorice sau din vremuri legendare și fantastice.
Fabula – este o operă epică în care se personifică animale, plante, obiecte, prin care autorul critică aspecte negative din societate în scopul de ale îndrepta.
Epopee – este un poem epic de mari dimensiuni, în care sunt povestite fapte legendare, fantastice sau eroice ale unui personaj sau ale unui popor.
Poem – este o specie de poezie epică, care are caracter istoric, filozofic, mitologic sau legendar.
Apartenența la genul epic a unei opere literare
Redactarea unui text de argumentare a unei opere literare de apartenență la genul epic.
Se emite ipoteza prin formularea propriei opinii cu privire la opera respectivă, definim genul epic și identificăm trăsături caracteristice ale acestui gen prezente în operă (personaje, acțiune, indici spațio-temporali).
În primul argument se remarcă prezența narațiunii, ca mod de expunere specific, identificăm tipul de perspectivă narativă, în funcție de persoana la care se face narațiunea.
Formulăm argumetul, dându-se exemple de secvențe din text.
În al doilea argument, identificăm personajele din text, care sunt implicate in derularea unor evenimente într-un anumit timp și spațiu, făcându-se prezentarea pe scurt, însoțite de secvențe artistice.
Finalizăm prin formularea concluziei, precizând faptul că pe baza ipotezei și a celor două argumentelor prezentate demonstrăm încadrarea operei în genul epic.