Introducere
Genul liric cuprinde totalitatea operele literare în versuri (poezii precum: Testament, Plumb, Flori de mucigai sau Leoaica tanara,iubirea), în care autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele în mod direct prin intermediul eului liric.
Discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Este genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor, predomină viziunea și transfigurarea artistică.
Opera lirica – este opera literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, sentimentele, trăirile, concepția despre viața și lume cu ajutorul eului liric, utilizând limbajul expresiv.
Cele două tipuri ale operei lirice
⦁ cultă (are autor cunoscut sau are originalitate)
⦁ populară (are caracter anonim, colectiv, oral).
Lirismul este un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a pasiunii.
Cuvântul liric iși are originea în cuvântul liră, instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său.
Genul liric – are capacitatea să transmită direct sentimente prin intermediul imaginilor artistice.
Tipuri de imagini artistice
- Imagini vizuale
- Imagini auditive
- Imagini tactile
- Imagini olfactive
- Imagini motorii
- Imagini chinestezice
- Imagini sinestezice.
Trăsăturile caracteristice ale genului liric
- prezența eului liric
- a procedeelor artistice( figurile de stil, procedee de expresivitate artistică, procedee fonetice)
- elemente de versificație( prozodie)- contribuie la muzicalitatea versurilor
- moduri de expunere specifice( descrierea, monologul liric confesiv/adresat)
- prezența imaginilor artistice
- are structură specifică a textului( este scris în versuri).
Eul liric – este reprezentat de vocea poetului.
Cele două tipuri de eu liric
- obiectiv( atunci cand eul liric nu este prezent)
- subiectiv( atunci cand se remarcă prezența eului liric).
Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric
- verbe la persoanele I și a-II-a singular/plural
- pronume/adjective pronominale la persoanele I și a-II-a, singular/plural
- interogații retorice
- interjecții, exclamații, etc.
Procedeele artistice
- Figurile de stil:
- Epitetul
- Personificarea
- Comparația
- Metafora
- Hiperbola
- Alegoria
Aprofundează: Procedee artistice
Procedee de expresivitate artistică
- Enumerația
- Inversiunea
- Repetiția
- Antiteza
- Invocația retorică
- Interogația retorică
- Exclamația retorică.
Procedee fonetice
- Aliterația
- Asonanța.
Aprofundează: Procedee fonetice
Elemente de versificatie (prozodie)
- Incipitul
- Vers
- Strofa
- Rima
- Ritmul
- Măsura versului
- Metrul
- Piciorul metric.
Aprofundează: Elemente de versificație
Modurile de expunere specifice
- descrierea( de tip tablou sau portret)- atunci când identificam imagini artistice și predominanța grupării substantiv-determinant)
- monologul liric confesiv/adresat– atunci când apar în text mărci ale adresării directe(substantive în cazul vocativ, verbe la imperativ, interjecții de adresare, forme verbale și pronominale la persoana a-II-a).
Aprofundează: Modurile de expunere
Specii ale genului liric
Elegia – este specia genului liric care se caracterizează prin exprimarea unui sentiment de tristețe, melancolie ajungând la durere.
Epigrama – este o specie a poeziei lirice, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații și se termină printr-o poantă ironică la adresa unui personaj, a unui fapt.
Epistola – este specia literară specifică clasicismului, o scriere literară în versuri respectând canonul unei scrisori, putând fi adresată unei persoane reale sau fictive.
Oda – este specia poeziei lirice cu aceeași formă și structură metrică în care se exprimă entuziasmul sau admirația față de persoane, faptele eroice, idealuri.
Pastelul -este o creatie lirică descriptivă, care prin intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric contemplator.
Meditația -este un fenomen mental, care descrie o stare de atenție asupra unui gând, a conștientului, subconștientului sau inconștientului.
Haiku – este un gen de poezie traditională japoneză.
Idila – este o specie de poezie lirică și erotică, în care este prezentată viața în cadrul rustic, în forma optimistă sau idealizată.
Romanța – este o poezie lirica sentimentala, de inspirație erotică cântată pe o melodie melancolică.
Imnul – este un tip de cântec solemn, de obicei religios care conține cuvinte de importanță națională.
Doina – este o creație lirică, vocală sau instrumentală specifică poporului român, în care se exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de tristețe, de iubire, de haiducie.
Satira – este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești într-un mod acuzator.
Pamfletul – este o specie literară cu caracter satiric, în care sunt criticate defectele unei persoane, a societății cu intenția îndreptării.
Glosa – este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic.
Gazelul – este o poezie lirică cu formă fixă, alcătuită în distihuri.
Rondelul – este o poezie cu formă fixă, alcătuită din trei catrene și un vers izolat.
Sonetul – este o piesă lirică , alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată.
Redactarea unui text de argumentare a unei opere literare de apartenență la genul liric
Emitem ipoteza, definind genul liric si apoi identificam eul liric in operă.
Trecem la formularea celor doua argumente:
- În primul argument arătam ipostaza eului liric in operă și ce sentimente exteriorizează acesta, dând exemple de secvențe artistice din text. Prezentăm principalul mod de expunere, tema și structura titlului.
- În al doilea argument prezentăm expresivitatea artistică prin identificarea figurilor de stil, imagini artistice, însoțite de exemple.
Mai prezentăm structura textului și muzicalitatea versurilor( rimă, măsura versului).
În final formulăm concluzia, precizând faptul că pe baza celor relatate în ipoteză și a celor două argumente demonstrăm apartenența operei la genul liric.