Grădina de sticlă – rezumat

„Grădina de sticlă” este al doilea roman al autoarei Tatiana Țîbuleac, care a debutat cu romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Cartea a fost publicată în 2018 la Editura Cartier și urmărește povestea unei fetițe din Chișinău, care trăiește alături de mama ei adoptivă într-o lume divizată între două identități. Simbolul sticlei este folosit pentru a ilustra fragilitatea universului protagonistei, atât în exterior, cât și în interior.

Acțiunea are loc în anii ’80, în Chișinău. Lastocika este personajul principal și naratorul poveștii, care își mărturisește propriul destin. Orfană de ambii părinți, a crescut într-un orfelinat la țară. Tamara Pavlovna, o sticlăreasă, decide să o adopte. Deși Lastocika este inițial fericită să plece de la orfelinat și să aibă speranțe pentru un viitor fericit, relația dintre ea și Tamara se dovedește a fi dificilă din cauza diferențelor de personalitate.

Lastocika își propune să devină medic încă de la vârsta de șapte ani, dorind să scape de mediul dur și lipsit de iubire în care a crescut. Contextul social și politic al Chișinăului din anii ’80, sub conducerea lui Gorbaciov, adaugă și el un nivel de dificultate, întrucât lumea se prăbușește în jurul ei, reflectând tragediile individuale petrecute în cartierul ei drag.

Vecinii ei devin mai apropiați decât mama adoptivă, și împreună cu ei, Lastocika găsește o formă de alinare pentru absența părinților ei biologici. În timp ce își urmează visul de a deveni medic, se mută la București și devine ginecolog. Cu toate acestea, fragilitatea o urmărește și în viața ei de adult, atât în propria sănătate, cât și în relația cu fiica ei.

„Grădina de sticlă” se remarcă prin construcția solidă a personajelor și a relațiilor dintre ele. Este o poveste credibilă, care aduce în prim-plan fragilitatea umană și complexitatea relațiilor. Cartea a fost comparată cu romanele lui Dickens de către scriitoarea Gabriela Adameșteanu și s-a impus ca unul dintre romanele definitorii ale unei întregi generații feminine.