Iapa lui Vodă – rezumat

Într-o frumoasă toamnă, când culorile calde ale frunzelor se împleteau cu aroma fructelor coapte din livezi, în jurul Hanului Ancuței se strânseseră mai mulți călători obosiți de drum. Acest han era ca o fortăreață veche, cu ziduri groase și porți masive care păzeau intrarea în lumea misterioasă a povestilor. Printre acești călători, se remarca un bărbat înalt și bătrân, cu ochi vioi și o mustață îngrijită. Era comisul Ioniță de la Drăgănești, un om impunător, mândru de frumosul său cal.

În timpul unei conversații aprinse, un alt călător, numit Moș Leonte, a provocat-o pe Ioniță să povestească despre calul său, pentru că Moș Leonte nu era convins că acest cal era cu adevărat de sânge nobil. Dezgustat de această îndoială, comisul Ioniță le-a povestit că în tinerețe, într-o vizită la Hanul Ancuței, a trăit o întâmplare ce a rămas adânc înrădăcinată în memoria sa.

Comisul a întâlnit un boier scund cu barbă rotundă și un lănțișor subțire de aur la gât. Boierul, intrigat de povestea comisului, i-a oferit o oală de vin și i-a urat sănătate. În timp ce discutau, comisul i-a dezvăluit problema sa legată de o bucată de pământ moștenită de la tatăl său, preotul Iona. Acesta s-a hotărât să meargă la domnitor pentru a cere drepturile în fața nedreptății pe care o întâlnise.

Boierul a fost uimit de curajul și hotărârea comisului și l-a întrebat ce ar face dacă domnitorul nu i-ar face dreptate. Răspunsul comisului a fost neașteptat și plin de simbolism. El a afirmat că în semn de protest, va săruta iapa sa, nu departe de coadă, pentru nedreptatea suferită.

Ajuns la Curtea Domnească, comisul s-a înfățișat modest în fața domnitorului și a căzut în genunchi, cerând dreptate. Vodă l-a îndemnat să se ridice și în acel moment, comisul și-a dat seama că boierul de la han era chiar domnitorul. Cu umilință, a pupat poala hainei domnitorului, iar acesta i-a cerut să-i arate documentele care susțineau dreptul său.

Cu încrederea în actele sale, comisul le-a prezentat, iar domnitorul a constatat că nu exista nicio minciună în ceea ce spusese. Ioniță, impresionat de înțelepciunea domnitorului, a căzut din nou în genunchi. Vodă i-a răspuns gestului său și l-a îndemnat să se ridice, întrebându-l care ar fi consecințele nerezolvării acestei probleme.

Comisul a răspuns cu hotărâre că nu și-ar fi retras cuvântul și că va săruta iapa sa, simbol al dreptății încălcate. Domnitorul, impresionat de curajul și determinarea comisului, a dat ordin ca un slujbaș să-l însoțească și a pronunțat o hotărâre în fața sa, rezolvând astfel problema.

Astfel, comisul Ioniță a încheiat povestea, subliniind nobila origine a calului său și promițând că va împărtăși și alte povestiri din tinerețea sa în viitor. În jurul focului de la Hanul Ancuței, călătorii au ascultat cu uimire și admirație această poveste plină de simbolism și curaj, devenind martorii unei întâmplări ce a rămas în sufletele lor pentru totdeauna.