În grădina Ghetsemani – de Vasile Voiculescu
Poezia „În grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu face parte din volumul „Pârgă” care a fost publicat în anul 1921, în revista „Gândirea”. Este un poem religios, poetul având ca inspirație biblia și anume rugăciunea lui Isus Hristos pe muntele măslinilor, după cina cea dea taină, inspiratie după Evanghelia sfântului Luca.
Vasile Voiculescu a fost un poet religios român, scriitor, medic, dramaturg și prozator. Născut la 27 noiembrie 1884, în comuna Pârscov, județul Buzău și decedat la data 26 aprilie 1963.
Titlul – ne prezintă locul unde a avut loc rugăciunea lui Isus Hristos, spațiul spiritual în care are loc purificarea acestuia pentru mântuirea omenirii.
Tema – este constituită de rugăciunea lui Isus și de natura duală a Mântuitorului, uman și divin, conflictul dintre umanitate și divinitate.
Modul de expunere predominant este descrierea.
Incipitul poeziei – ne redă natura duală a lui Isus, umană și divină „Isus a luptat cu soarta și nu primea paharul”.
Eul și Imaginarul poetic
Eul liric – este obiectiv, observându-se absența mărcilor subiective lexicale, mărcile lexico-gramaticale ale pronumelor și verbelor fiind la pers. a-III-a.
Imaginarul poetic – este specific tradiționalismului, fiind redat prin imagini artistice, vizuale și cromatice.
Prozodia
Măsura versurilor este de 14 silabe, rima este încrucișată, iar ritmul este iambic.
Registrul stilistic– îmbină limbajul religios cu cel arhaic: „Isus”, „cupa”, „paharul”, „pe brânci”, stirlici”, „sta sufletul să-i rupă’.
Expresivitatea artistică – este redată prin figurile semantice, , epitete, etc.
Structura poemului
Poezia este alcătuită din patru strofe, patru catrene, structurată în trei secvențe artistice.
Prima secvență – este reprezentată de prima strofă, în care ne este redată rugăciunea lui Isus, conflictul dintre natura sa divină și cea umană.
A doua secvență – este reprezentativă pentru strofa a doua și a treia, constituită în jurul „cupei”, redându-ne rezistența la ispită dar și suferința acestuia „o sete uriașă stă sufletul să-i rupă”.
A treia secvență – ne redă cadrul natural care participă la suferința lui Isus.
Metafore semnificative:
- „mâna-neîndurată” – porunca divină dată de dumnezeu
- „infama băutură” – simbolul păcatelor omenești
- „grozava cupă” – cu multiple sensuri, ispită, păcat.
Oximoronul „sub veninul groaznic simțea că e dulceață”- sugerează conflictul dintre purificarea sa pentru păcatele omenirii și cea de împlinirea misiunii divine.
Hiperbola – „se frământau măslinii” -sugerează participarea naturii la suferința lui Isus.
Motive literare specifice : „paharul”, „cupa”, „mierea”, „venin”, „măslinii”, „ulii”, „sânge”.
Imagini vizuale și cromatice:
- „fălcile încleștându-și”- reprezintă împotrivirea lui Isus
- „sudori de sânge”- reprezintă omenescul
- „chipul alb ca varul”- puritatea lui Isus
- „apa ei verzuie”, „veninul groaznic”, etc.
Punctele de suspensie (…) de la final și punctul exclamării(!) redau amplificarea suferinței lui Isus pentru salvarea omenirii, sugerând tonul elegiac al poemului.
Concluzie
În concluzie, poemul „În grădina Getsemani” este un poem religios de tip tradiționalist, iar pe baza datelor prezentate mai sus putem încadra poemul în curentul literar numit traditionalism.