Pentru a scrie un comentariu sau eseu despre In vreme de razboi studiaza acest comentariu in mod detaliat.
„În vreme de război” este o nuvelă psihologică aflată la granița dintre realism și naturalism, scrisă de Ion Luca Caragiale și publicată inițial în anul 1898.
Titlul se referă la Războiul de Independeță și este susținut și de tema operei care este reprezentată de teamă, nuvela scoțând în evidență transformările hangiului din punct de vedere psihologic, deoarece el se temea să piardă toată averea moștenită de la fratele său Iancu, care în secret era un tâlhar.
Nuvela „În vreme de război” este compusă din trei părți. Fiecare parte conține un număr de secvențe inegale ca întindere, demarcate prin asteriscuri și blancuri.
Acțiunea nuvelei are loc pe o perioadă de cinci ani, timp în care este examinată evoluția vieții unui cârciumar pe nume Stavrache. În anul 1877, Stavrache află că al său frate, preotul Iancu, este șeful unei bande de tâlhari iar de aici începe toată acțiunea.
Preotul Iancu vine la Stavrache și îl roagă să-l ajute să scape din această situație. Stavrache, văzând „vreo douăzeci de voluntari tineri” care erau pregătiți sa se ducă la război dar voiau să înnopteze peste seara la hanul, ziua următoare îl trimite și pe Iancu pe front cu ei iar averea lui Iancu rămâne s-o administreze Stavrache.
La ceva timp, Stavrache, primește o scrisoare și află că nu era sigur că Iancu ar fi murit, lucru care-l nemulțumește pe Stavrache deoarece acesta voia să îi rămână lui toata averea lui Iancu.
Totuși, când primește a doua scrisoare, acesta se bucură, deoarece aflase că fratele său murise pe front și începe să facă toate demersurile ca să-i rămână lui în mod oficial toată averea lui Iancu.
Singurul lucru care-l deranja foarte mult pe Stavrache chiar și la mult timp după moartea fratelui său erau cele două coșmaruri nocturne în care-l visa pe fratele său, acestea fiind provocate de faptul că Stavrache nu era sigur 100% că fratele său murise, cu toate că primise vestea în mod oficial, în scrisoarea a doua.
Unghiul din care sunt observate evenimentele este cel al unui narator martor, care pare să descopere întâmplările din nuvelă alături de cititor. Aceasta este, însă, doar o simplă aparență, fiind naratorul știe mult mai multe decât lasă să se vadă.
Stilul direct cu cel indirect liber se alternează, permițând vocii naratorului să interfereze cu vocea interioară a personajului.
Acesta este și momentul când se poate observa trecerea de la perspectiva naratorului-martor la perspectiva naratorului omniscient, care se va menține până la finele operei.
Conflictul din nuvelă este unul interior, deoarece se declanșează în conștiința lui Stavrache, care își dă seama că singura cale prin care poate să moștenească marea averea a fratelui său este prin moartea sa. De altfel, grijile și spaimele pe care le are sunt cauzate chiar contradicția care-i macină conștiința, dintre dorința de a afla că fratele său a murit și să-i obțină averea și reprimarea acesteia.
Rolul secvenței, care aparent nu are legătură cu firul narativ, în care apare o fetiță sărmană, care dorea în două sticle de gaz, în una „de un ban gaz” și în cealaltă „de doi bani țuică”, este acela de a demonstra patima imensă pentru bani a cârciumarului Stavrache. Secvența sosirii reale a fratelui său este similară cu cele din vis, întâmplându-se tot în plan nocturn.
Apariția neașteptată a lui Iancu, îl agită foarte mult pe Stavrache, iar naratorul scoate în evidență cu precizie evoluția tumultului:
- „hangiul ascultă”,
- „hangiul zâmbi”,
- „hangiul începu să râdă”.
Și tot în acel moment, Stavrache încearcă să-i ia viața lui Iancu.
Analiza psihologică are un rol foarte important în cadrul nuvelei „În vreme de război” și ajută la o mai bună caracterizare a personajului principal, autorul operei fiind un excelent observator al conflictului interior.
Finalul nuvelei reliefează nebunia hangiului Stavrache și resemnarea fratelui său mai mic, Iancu: „N-am noroc!”, spuse el.
În concluzie, „În vreme de război” este o nuvelă cu un important conflict interior, care încadrează opera la granița dintre realism și naturalism. În această nuvelă, analiza psihologică, procedeu al esteticii realiste, ajută foarte mult la evidențierea corectă a tematicii principale.