Într-o lume îndepărtată, într-un oraș în care timpul părea să fi rămas în urmă, trăia o mică fetiță numită Ana. Ea locuia într-o veche vilă situată pe strada Sfântul Ioan, care, în perioada comunistă, fusese redenumită Maiakovski. Ana era înconjurată de o mulțime de personaje fascinante: fratele ei, Matei, verișorii Dina și Doru, stră-mătușa Tanti și stră-unchiul Nenea Ionel, precum și bunicii materni, mama-mare și tata-mare. În apropiere trăia și bunica paternă a Anei, Maia.
În lumea Anei, copilăria era plină de aventuri și descoperiri. Ea și prietenii săi erau martorii și naratorii unor evenimente istorice semnificative, trăind experiențe personale într-un context politic represiv. Dar, în ciuda acestui mediu ostil, curiozitatea lor și spiritul lor liber nu erau știrbite. Ei explorau lumea înconjurătoare cu o fascinație inocentă, neînțelegând întotdeauna complexitățile și pericolele care îi înconjurau.
Pe măsură ce povestea avansa, Ana și camarazii ei trăiau o serie de aventuri și peripeții care îi ajutau să înțeleagă mai bine lumea în care trăiau. Fiecare eveniment și personaj întâlnit avea o influență semnificativă asupra lor, modelându-le caracterul și perspectiva asupra vieții. Deși erau de vârste diferite, legătura lor rămânea puternică pe parcursul cărții, împărtășind experiențe care îi defineau ca oameni și îi apropiau și mai mult.
În timp ce călătoreau prin paginile romanului, cititorii se bucurau de capitole memorabile despre drumeții în natură, jocuri intelectuale cu un bătrân anticar, lecții despre plante medicinale oferite de nenea Gheorghe, excursii la ski și amintiri despre tinerețea stră-unchilor și bunicilor lor. Aceste experiențe îi făceau pe copii să devină mai conștienți de realitățile și complexitățile lumii adulților, învățând lecții valoroase despre iubire, prietenie și sacrificiu.
Pe lângă aventurile personale ale Anei și ale prietenilor săi, romanul crea o imagine vie și detaliată a Brașovului din acea perioadă. Cititorii puteau vizualiza străzile și clădirile orașului, puteau simți mirosul naturii și puteau experimenta tradițiile și cultura locală. Era ca și cum călătoreau în timp, într-o Românie de demult.
În final, „Inocenții” nu era doar o poveste despre copilărie, ci și o explorare a modului în care amintirile personale și istoria națională se împletesc, creând o tapiserie complexă și bogată a vieții umane. Romanul lui Ioana Pârvulescu era o călătorie emoționantă prin timp și spațiu, aducând la viață o perioadă istorică tumultuoasă și oferind cititorilor o perspectivă unică asupra trecutului.