Interjecția.Clasificarea interjecțiilor. Funcțiile sintactice ale interjecțiilor
Punctuația interjecțiilor. Rolul interjecțiilor în comunicare – Gramatică
Interjecția – este partea de vorbire, neflexibilă, care exprimă strări sufletești, îndemnuri sau adresări, imită sunete sau zgomote din natură (onomatopee). Exemple: haide!, uite!, hai!, adio!, noroc!, of!, cirip-cirip, boc, etc.
Clasificarea interjecțiilor
Interjecțiile se clasifică după mai multe criterii:
- După origine –
- primare: Hei!, Zău!, etc.
- împrumutate: Amin!, Bravo!, Bre!, etc.
- proprii (create în lb. română): Oh!, Of!, Aoleu!, etc.
- provenite din alte părți de vorbire: substantive (Păcat!, Naiba!, etc.), verbe ( Păzea!, Poftim!, etc.), adverbe (Păi!, Sus!, etc.)
- onomatopee: ham,trosc, zvrîîî, etc
- După structură –
- simple: au, pleosc, nani-nani, etc.
- compuse: hodoronc-tronc, tic-tac, etc.
- locuțiuni interjecționale: Măi să fie!, Slavă Domnului!, Nu zău!, Ei na!, Doamne ferește!, etc.
- După înțeles (sens) –
- apelative (utilizate pentru a se adresa direct sau pentru a atrage atenția): iaca, alo, bre, măi, etc.
- îndemnuri, porunci: hai!, ho! hăis!
- onomatopee: cirip-cirip, ham, tronc, zbang, etc.
- După rolul sintactic –
- neintegrate, în structura enunțului (fără funcție sintactică) : Of! am greșit!
- integrate, în enunț (cu funcție sintactică) : Iată, vine de departe…
Funcțiile sintactice ale interjecțiilor
Funcțiile sintactice ale interjecțiilor, sunt următoarele:
- De predicat, atunci când –
- interjecțiile exprimă un îndemn sau o poruncă: Vino cu noi!
- onomatopeele: Și zvrr! cu piatra-n geam!
- interjecțiile sunt de adresare: Iată un nor gri!
- De subiect: Se auzi pleosc!
- De nume predicativ: E vai de ei!
- De complement direct: Maria aude într-una cirip-cirip!
- De complement circumstanțial de mod: Veneau târâș, târâș.
Punctuația interjecțiilor
Interjecțiile care exprimă stări sufletești, sunt marcate cu semnul exclamării (!) : Ura!, Uau!, Of!, etc.
Interjecțiile folosite pentru exprimare se despart de restul cuvintelor prin virgulă (,) ca vocativ, atunci când nu sunt însoțite de un substantiv: – Măi, du-te de acolo! -Măi, oameni buni, veniți aici!
Interjecțiile care se repetă, se scriu cu cratimă (-), iar la final se marchează cu semnul exclamării sau virgulă, după caz: -Ha-ha-ha, ce glumă bună! – He-he, la tinerețe, câte puteam!
Rolul interjecțiilor în comunicare
Rolul interjecțiilor în comunicare, este următorul:
- a conferii amuzament unor situații de comunicare
- ajută la expresivitatea comunicării
- participă la formarea de noi cuvinte (prin conversiune și derivare) : un of-oful, a ciripi-ciripitul, etc.
Locuțiuni interjecționale
Locuțiunile interjecționale – sunt grupuri de cuvinte, cu înțeles unitar și cu valoare de interjecție. Exemple: Slavă Domnului! Doamne ferește! Nu zău! Ei na! Vai de mine!, etc.