Iona rezumat pe scurt
Opera Iona este o parabolă dramatică cu un singur personaj, scrisă de Marin Sorescu și publicată în 1968. Autorul și-a descris opera dramatică drept o tragedie în patru tablouri.
La începutul operei, personajul Iona se pare că se află în gura unui pește mare dar este poziționat cu spatele înspre gura întunecată a peștelui încercând să prindă peștele cel mare dar nu reușește așa că se consolează prinzând peștii dintr-un acvariu mic pe care-l poartă mereu cu el sperând ca într-o bună zi să prindă pestele cel mare.
Acest lucru simbolizează neputința omului de a realiza lucruri mărețe. Ulterior Iona este inghițit de peștele în gura căruia se afla.
În continuare, Iona reflectează asupra morții și sensului vieții și se gândește să își construiască un refugiu în interiorul peștelui de care a fost înghițit. Acest lucru reflectă o căutare spirituală intensă.
Pestele în care se află Iona este înghițit de un pește mai mare, Iona fiind plasat acum în burta peștelui mai mare, întâlnind aici o moară de vânt micuță dar și doi pescari surdo-muți. Acestea reprezintă simboluri are neputinței umane și ale resemnării. Faptul că Iona nu poate comunica dar și dorința sa de a fi „născut din nou” scoate și mai mult în evidență singurătatea prin care Iona trece.
La final, Iona este plasat în gura „ultimului pește spintecat” și meditează asupra propriei vieți dar și asupra limitărilor la care acesta este supus. Acum este prezentat cu o barbă lungă și ascuțită, simbol al eforturilor acestuia de a scăpa din burțile peștilor.
Disperat, Iona își ia viața pentru a scăpa din acel univers sufocant, părând totuși că acționează în acest mod având la bază o speranță de salvare.
Așadar, în piesa de teatru „Iona” ne este prezentată în mod simbolic lupta omului modern cu a sa condiție limitată și cu neșansa de a își putea depăși barierele propriei existențe.
Iona rezumat pe tablouri
Tabloul 1
În tabloul 1, ne este prezentat Iona. Iona este un pescar sărac și ghinionist care se află în gura unui pește foarte mare dar aflându-se cu spatele la gura întunecată a peștelui acesta nu realizează situația în care se află.
Așadar, acesta încearcă să prindă peștii din marea pe care o are în față dar se pare ca nu prea reușește acest lucru și de aceea el își ia mereu cu el un acvariu mic din care prinde mereu acei pești mici pentru a se consola.
Iona reflectă îndelungat asupra relației dintre viață și moarte dar la finalul tabloului, acesta este înghițit de marele pește în gura căruia se afla.
Tabloul 2
Al doilea tablou ni-l arată pe pescarul Iona în burta primului pește. Aici, Iona își pune o grămadă de întrebări de natură existențială într-un monolog dialogat care reliefează ulterior singurătatea dar și disperarea acestui personaj.
Principala temă în monologul său este tema morții, Iona spusându-și în monolog: „De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?”.
Ulterior, Iona găsește un cuțit și amenință peștele în care se află: „Dacă mă sinucid”.
Această parte anticipează evenimentul de la finalul piesei. În continuare, Iona se transformă într-o ființă tot mai spirituală care oarecum își acceptă soarta și chiar începe să își dorească să își facă un refugiu în burta peștelui, „un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului”.
Tabloul 3
În tabloul 3, Iona ne este prezentat în burta unui al doilea pește, care a înghițit primul pește în care se afla Iona. În al doilea pește, Iona găsește „o mică moară de vânt” dar și doi pescari surdo-muți care îl îgnoră. Aceste lucruri simbolizează neputința și disperarea umană în fața destinului apăsător.
Spre finalul tabloului, prin neputința de a îi trimite mamei sale o scrisoare și rugămintea pe care acesta i-o adresează „Mai naște-mă o dată!” intensifică singurătatea pe care Iona o simte..
Tabloul 4
Tabloul al patrulea îl prezintă pe Iona în gura „ultimului pește spintecat”.
Acum, Iona pare că a îmbătrânit, fapt ce reiese din barba lui „lungă și ascuțită” care dorește a simboliza lupta aprigă și lungă a lui Iona cu destinul.
Pescarii surdo-muți trec din nou prin fața lui Iona iar acesta, revăzându-i, ajunge la concluzia că trăiește într-o lume cu granite greu sau imposibil de trecut.
Toate aceste succesiuni de burți de pește îl fac pe Iona șă își ia viața spintecându-și propria burtă. Acest act sinucigaș reliefează unica metodă de a scăpa din universul său limitat și sufocant.
Fraza „Răzbim noi cumva la lumină” ne sugerează că poate totuși soluția salvatoare poate fi ascunsă în interiorul său. În concluzie, Iona este o piesă de teatru care simbolizează drama omului modern care nu poate să depășească barierele propriei condiții.