Piesa de teatru intitulată „Jocul de-a vacanța”, scrisă de Mihail Sebastian în anul 1936, este o creație complexă alcătuită din trei acte, ce se adâncește în teme profunde printr-o perspectivă comică.
Această lucrare reprezintă momentul de debut al lui Sebastian în lumea dramaturgiei și reprezintă o sinteză între amintirile sale personale și elementele prezentate în romanul său intitulat „Femei”.
Piesa capătă o relevanță specială în contextul contemporan, într-o eră în care mijloacele de comunicare au devenit omniprezente, oferind o explorare captivantă a unui experiment social, și anume izolarea deliberată față de lumea exterioară.
Acțiunea se desfășoară în decorul pensiunii Weber, în anul 1936, unde un grup variat de personaje se întâlnesc: Corina, Ștefan Valeriu, Jeff, Madame Vintilă, Maiorul, Agneș, Domnul Bogoiu, Mecanicul, Călătorul și Nevasta călătorului.
Fiecare dintre acești indivizi aduce în prim-plan o tipologie umană distinctă, de la femeia naivă, la adolescentul rebel și până la militarul auster, creând astfel un microcosmos al societății.
Povestea începe cu descoperirea făcută de Madame Vintilă, Maiorul, Domnul Bogoiu și Corina că toate mijloacele de comunicare cu exteriorul au fost tăiate. Acest fapt se datorează lui Ștefan Valeriu, care dorește să evadeze din influența și tumultul lumii exterioare, preferând să trăiască în izolare în cadrul pensiunii.
Propune apoi un „joc de-a vacanța”, o încercare de a se detașa complet de realitatea cotidiană prin experiența izolării la pensiune. Deși ceilalți oaspeți resping inițial ideea, sunt treptat convinși de Corina, obiectul afecțiunii lui Bogoiu, Jeff și Ștefan, să participe la acest experiment.
Pe măsură ce jocul se desfășoară, personajele încep să trăiască o existență separată, într-o bulă izolată de restul lumii.
Această situație continuă până când un cuplu de turiști sosește, tulburând echilibrul stabilit de grupul izolat. Personajele, dorind să-și păstreze spațiul „sacru”, se comportă ca și cum ar fi pe un vas, o idee sugerată inițial de Corina pentru a convinge pe Domnul Bogoiu să se alăture jocului. Intrușii sunt în cele din urmă determinați să părăsească pensiunea datorită comportamentului neobișnuit al grupului izolat.
Cu toate acestea, stabilitatea creată în cadrul jocului este amenințată atunci când Corina decide să plece, realizând că se află în centrul unui triunghi amoros nedorit între Jeff, Ștefan și Bogoiu.
Plecând, ea subliniază imposibilitatea unei evadări autentice din realitate, lăsând în urmă pensiunea Weber ca un loc al iluziilor nerealizate și al speranțelor pierdute.
Piesa „Jocul de-a vacanța” explorează în mod subtil teme precum nemulțumirea umană, evadarea din realitate și dificultatea trăirii autentice într-o lume condusă de norme sociale și tehnologie.
Sebastian folosește comedie pentru a critica cu subtilitate societatea, ilustrând dorința universală de a scăpa din cotidian și cum, chiar și în cadrul unui joc, realitatea și iluzia se contopesc într-un mod inextricabil.
Această operă nu este doar o formă de divertisment, ci și o meditație asupra naturii umane, a relațiilor interpersonale și a căutării unui sens mai profund în existență.