„La Vulturi” de Gala Galaction este o nuvelă realistă publicată pentru prima dată în 1912 în revista „Viața românească”. Acțiunea se petrece în timpul Revoluției din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și are loc într-un sat izolat de ciobani de la poalele Culmilor Scripetelui.
Bătrânul Dănilă, fost staroste al ciobanilor, se retrage în munți după ce turcii îi jefuiesc de trei ori averea. El trimite pe Păun Ozun, cel mai drag dintre ginerii săi, să lupte alături de Tudor Vladimirescu. Dar după plecarea lui, Dănilă nu mai primește nicio veste de la el.
În timp ce Dănilă se ocupă de ciobani și încurajează familia, satul este invadat de turci. Agripina, soția lui Păun Ozun, se gândește cum să-și salveze copiii și se aventura cu ei pe o cărare anevoioasă către stână. Agripina își ascunde fiul într-o căpiță cu fân, încercând să-l protejeze, iar apoi pleacă împreună cu ceilalți doi copii.
Dănilă, trezit din gânduri de sunetul plânsului Măriucăi, îi vede pe cei doi nepoți și pe Agripina. Nepoțica îi povestește despre invazia turcilor, iar Dănilă sună buciumul pentru a aduna ciobanii și a porni să-i ajute pe săteni. Agripina rămâne în grija lui Dragomir Ozun, iar ciobanii pornesc în căutarea lui Păunaș. Dar găsesc doar scutecele copilului, pline de sânge. Pentru Dănilă, moartea copilului este deosebit de tragică, el văzându-l ca pe un simbol al unui popor liber.
În final, „La Vulturi” este o nuvelă cu înțelesuri biblice, în care perspectiva lui Gala Galaction este puternic influențată de activitatea sa religioasă. Drumul anevoios al Agripinei este echivalentul Golgotei pentru poporul român, iar uciderea copilașului amintește de măcelul început de Irod, întrucât Păunaș este văzut ca un posibil mântuitor al neamului. Rugăciunea lui Dănilă reprezintă ruga lui Iov, care simbolizează puterea credinței.