Maitreyi – Comentariu Bac

Maitreyi – de Mircea Eliade

Opera „Maitreyi” scrisă de Mircea Eliade, a apărut în anul 1933, este un roman autentic, subiectiv, erotic, un roman al experienței ce aparține literaturii moderne interbelice în care se ilustrează genul epic. În această operă se îmbină mai multe specii literare: eseul, jurnalul, reportajul. Acest roman este inspirat din experiența poetului în perioada petrecută în India (3 ani).

Mircea Eliade – a fost un mare poet român, filozof și istoric al religiilor.

Titlul – reprezintă numele eroinei romanului, Maitreyi. Eroina este un amestec de frumusețe fizică, senzualitate și spirit de sacrificiu.

Tema – o constituie iubirea, ca experiență pe plan sentimental cât și în planul cunoașterii de sine și al lumii.

Indicii spațio-temporali – acțiunea se petrece în Calcutta și Singapore (India), în prima parte a sec XX.

Acțiunea – se desfășoară pe un singur plan narativ.

Perspectiva narativă – este subiectivă, narațiunea este la persoana I , narator personaj, viziunea „împreună cu”, „din spate”.

Conflictul este interior ( frământările lui Allan cu privire la Maitreyi și exterior (conflictul lui Allan cu familia Maitreyiei.

Modalitățile predominante de expunere sunt: narațiunea și descrierea.

Caracterizarea personajelor se face prin caracterizare directă (de către narator și de alte personaje) și prin caracterizare indirectă ( prin limbaj, vestimentație, etc).

Structura operei literare

Romanul „Maitreyi” este alcătuit din 15 capitole.

Incipitul – este constituit de ezitarea lui Allan, care ar fi dorit să știe exact ziua când a cunoscut-o pe Maitreyi , deoarece este plin de confuzii și nedumeriri,la prima întâlnire aceasta îi păruse urâtă, Allan ținând un jurnal.

Momentele subiectului

Expozițiunea – debutează cu prezentarea locului unde se petrece acțiunea, Calcutta și ni-l prezintă pe Allan (alter ego-ul lui Eliade) protagonistul operei, un tânăr de 24 de ani, care pleacă în India să studieze sanscrită și filozofie hindusă.

Intriga – ne redă activitatea tânărului Allan, care se angajează în India ca inginer, dar mai apoi acesta se îmbolnăvește de malarie și este ajutat de inginerul hindus Narendra Sen, care îl invită să locuiască la el acasă până se însănătoșește. După o vizită cu un gazetar ajunge să-i cunoască familia lui Narendra Sen.

Desfășurarea acțiunii – ne prezintă apropierea dintre Narendra Sen și Allan. Inginerul hindus dorind să-l adopte pe Allan, acesta se sperie crezând că Sen dorea să-l însoare cu una dintre fiicele sale. Allan o cunoaște pe Maitreyi, care la prima întâlnire i se păruse urâtă „cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sâni puternici, de fecioară bengaleză crescută din prea plin, ca un fruct trecut în copt” – descriere care constituie portretul fizic al Maitreyiei. Allan fiind o fire analitică și căruia îi plăcea să audă lumea vorbind de rău pe cei pe care „îi iubesc sau de care se simt aproape”, afirmație care reiese din dialogul acestuia cu Harold, colegul său de cameră.Între timp relația dintre Allan și Maitreyi a evoluat, Allan o învață franceză pe Maitreyi, iar aceasta îl învață bengaleza, apropiindu-se tot mai mult, schimbau autografe pe care le scriau pe cărți și reviste, vorbeau despre căsătoria indiană, etc. Maitreyi avea o mare pasiune pentru gurul ei, Robi Thakkur, scriind mereu numele acestuia, lucru care lui Allan i se părea anormal, gurul având șaptezeci de ani. Lucrurile scapă de sub control, cei doi se îndrăgostesc, iar într-o noapte Maitreyi i se dăruiește lui Allan, care se simțea un pic jenat „se abandonase atât de decisiv trupului meu, încât avusei chiar o urmă de melancolie, că mi se dăruise atât de repede”. După aceasta, Maitreyi, îl roagă pe Allan să plece din casa lor având sentimente de vinovinăție față de gurul ei, arătându-i toate scrisorile primite de la acesta lui Allan. Cu toate acestea, Maitreyi îi dăruiește lui Allan o coroniță se iasomie, despre care Allan află că este un semn al logodnei, în religia hindusă. Povestea de dragoste continuă cu oficializarea logodnei în ascuns de către Maitreyi, prin rostirea unui ritual sacru și primirea unui inel din fier și aur cu doi șerpi înlănțuiți, întâlnirile lor devenind tot mai dese.

Punctul culminant – debutează cu secvența în care Chabu,sora mai mică a Maitreyiei, din întâmplare povestește părinților o scenă de apropiere dintre Allan și Maitreyi care a avut loc în pădure, acest fapt ducând la o ruptură brutală a relației dintre Allan și familia Sen, acesta fiind izgonit din casa lor. Apoi Allan intră într-o relație cu o evreică finlandeză, Jenia Issac, la care renunță ulterior, intrând într-o altă relație cu nemțoaica Geutie, la care se mutase „ pentru că nu mai avea ce manca”.

Deznodământul – începe odată cu plecarea lui Allan din India, acesta având un sentiment de vinovăție cu privire la Maitreyi, prin cuvintele pe care le așează ca motto: „Îți mai amintești de mine, Maitreyi și dacă da, ai putea să mă ierți?”. Acesta se retrage în munții Himalaya, gândindu-se mereu la Maitreyi, un personaj dominat de incertitudini, ultimul lui gând, cu care se încheie și romanul, fiind acela de a ști dacă Maitreyi l-a iubit cu adevărat „Și dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu? Aș vre să privesc ochii Maitreyiei?”. Apoi ajunge în Singapore, unde îl întâlnește pe nepotul doamnei Sen, care îi povestește despre prăbușirea familiei lui Narendra Sen.

Concluzia

În concluzie, opera „Maitreyi” de Mircea Eliade, este o capodoperă a literaturii românești din modernismul interbelic, care ilustreză mitul iubirii și motivul cuplului și face parte din curentul literar numit modernism.

Citește și: REZUMAT Maitreyi