Moromeții – de Marin Preda – comentariu literar
Opera literară „Moromeții’‘ a fost publicată în două volume, primul volum în anul 1955 iar volumul II în anul 1967, cu o diferență de 12 ani între cele două, fără a nu schimba cu nimic stilul elaborării narative, este un roman al colectivității rurale.
Este un roman realist-obiectiv social.
Marin Preda a fost un scriitor român de mare valoare pentru literatura română, nuvelist, membru al Academiei Române.
Titlul operei este format dintr-un substantiv propriu, care reprezintă membrii unei familii, familia lui Ilie Moromete.
Tema principală a operei prezintă viața socială a comunității rurale din Siliștea-Gumești înainte și după război, destrămarea unei familii de țărani și a satului tradițional.
Alte teme avem: tema familiei, problematica pământului, etc.
Perspectiva narativă este obiectivă, însoțită de reflecții, în primul volum personajul reflector este Ilie Moromete, iar în al doilea volum lui Niculae, precum și personaj informator, ca de exemplu Parizianu, care povestește tuturor de vizita lui Moromete la fii săi, la București.
Narațiunea se face la persoana a-III-a, viziunea „dindărăt„, focalizare zero.
Indicatori spațio-temporali sunt exacți; Siliștea-Gumești, cu trei ani înainte de cel de al doilea război mondial și anii de după război.
Structura operei literare
Romanul „Moromeții” este format din două volume, volumul I care cuprinde trei părți, iar volumul II cuprinde cinci părți.
Acțiunea este plasată într-un sat dunărean, Siliștea-Gumești cu aproximativ 3 ani înainte de al doilea război modial, în primul volum și în anii de după război în volumul II, și se desfășoară pe mai multe planuri narative.
Incipitul prezintă locul si timpul în care s-au petrecut evenimentele, respectiv Câmpia Dunării cu câtiva ani înainte de al doilea război mondial și după razboi.
Conflictele– sunt exteriore, întâlnim trei conflicte principale, conflicte ce vor destrăma familia lui Ilie Moromete.
Primul conflict, este redat de dezacordul din tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, privind felul de a înțelege lumea și modul de a prețui pământul și banii.
Al doilea conflict, este cel dintre Moromete și nevasta sa, Catrina, cu privire la vinderea unui pogon de pământ ce aparținea soției, de către Moromete în schimbul trecerii casei pe numele ei.
Moromete amână lucrul acesta iar Catrina în final îl părăsește pe acesta, nemulțumită îsi găsește refugiul în biserică.
Al treilea conflict, este redat de scandalul iscat între Moromete și sora lui, Guica, care ar fi dorit ca fratele ei să rămână văduv, astfel putând să rămână în casa acestuia până la bătrânețe.
Un alt conflict secundar, este cel dintre Moromete și fiul său mic, Niculae.
Copilul vrând să meargă la școală, tatăl îl ironizează, iar copilul pentru a-și urma visul se desprinde ușor, ușor de familie.
Secvențe narative semnificative ale operei
În romanul „Moromeții„ există câteva scene semnificative, profunde, cu mare valoare simbolică: scena cinei, scena tăierii salcâmului, etc.
Scena cinei ni-l prezintă pe Moromete care pare a domina o familie cu copii proveniți din două căsătorii. Așezarea în jurul mesei a acestora ne sugerează evoluția ulterioară a conflictului și destrămarea acestei familii.
Scena salcâmului este o scenă cu valoare simbolică, ne prezintă tăierea salcâmului în ziua de duminică, în zori, astfel prin tăierea arborelui sacru, familia moromeților își pierde sacralitatea, se prefigurează destrămarea familiei și prăbușirea satul tradițional.
În concluzie, opera literară „Moromeții” este o capodoperă realistă, social-obiectivă de mare valoare în care autorul ne arată o nouă viziune artistică asupra satului și a țăranului român.
Pe baza datelor prezentate mai sus putem încadra această operă literară în curentul literar numit realism.