Nebunia și amorul – rezumat

Fabula “Nebunia şi amorul” a fost scrisă de Grigore Alexandrescu și a fost publicată pentru prima dată în 1842, fiind republicată în 1847 și 1863. Motivul central al fabulei este amorul orb, un subiect extrem de popular în perioada Renașterii. Alexandrescu a preluat acest motiv de la La Fontaine, inspirându-se din fabula “L’Amour el la Folie” (“Amorul și nebunia”). Cu toate acestea, el nu a menționat numele autorului care l-a inspirat, dar a subliniat că fabula sa este o transpunere.

În contrast cu fabula franceză, opera lui Alexandrescu are o tonalitate mai solemnă, respectând cu strictețe regulile clasicismului. Autorul explică conflictul dintre Amor și Nebunie, sugerând că cei doi se află în vârsta copilăriei, perioadă caracterizată de impulsuri necontrolate. Metafora copilăriei oferă un aer de gingășie textului, iar situația se intensifică atunci când cei doi se ceartă pentru o floare găsită pe stradă.

Fabula începe cu doi copii, Amor și Nebunie, care se joacă singuri pe o câmpie. Cei doi se ceartă pentru o floare și, în urma unei altercații violente, Nebunia îl lovește atât de tare pe Amor încât acesta își pierde vederea. Momentul este simbolic, sugerând că lipsa rațiunii îi face pe cei îndrăgostiți să fie “orbi” în ceea ce privește defectele persoanei iubite.

Îndurerat, Amorul caută alinare la mama sa, care la rândul ei se adresează zeilor pentru a cere revanșa. Zeii empatizează cu suferința mamei Amorului, iar la adunarea organizată pentru a soluționa problema, hotărăsc ca Nebunia să însoțească Amorul pentru totdeauna, ghidându-i pașii. Astfel, cei doi rămân mereu împreună, drept pedeapsă pentru fapta necugetată a Nebuniei.

În contrast cu fabula lui La Fontaine, Alexandrescu adaugă detalii despre reacțiile personajelor în timpul încăierării și localizează povestea în termeni juridici autohtoni. De asemenea, el subliniază durata nesfârșită a osândei celor doi, adăugând un catren în finalul fabulei.

Astfel, fabula “Nebunia și amorul” ilustrează imposibilitatea separării iubirii de pierderea rațiunii, o tematică diferită de celelalte subiecte tratate de poet în opera sa fabulistică.