Negustor Lipscan – rezumat

Era odată ca niciodată, într-o vale îndepărtată, un cinstit comis pe nume Ionita, care se pregătea să împărtășească o poveste captivantă celor din jur. Atmosfera era plină de anticipare, iar fiecare suflet aștepta nerăbdător să audă cuvintele sale.

Dar în acel moment, când comisul se pregătea să înceapă, a izbucnit un zgomot puternic în vale. Ancuța, o femeie curioasă și plină de energie, a ieșit în grabă din casa ei și l-a invitat pe noul său oaspete să se alăture lor. Cu toții s-au adunat în jurul comisului, nerăbdători să audă povestea ce urma să fie spusă.

Dar oaspetele nu era un om obișnuit. El era un negustor Lipscan, un om jovial și plin de viață. După ce a primit o scurtă instruire de la bătrânul mos Leonte, el a dezvăluit numele său, Damian Cristisor, și s-a oferit să le relateze celor prezenți călătoria sa prin țara nemțească.

Cu doi ani în urmă, Damian reușise să facă o mică avere și a decis să pornească într-o aventură în țara nemțească pentru a cumpăra mărfuri prețioase. Așa că și-a pregătit călătoria, și-a luat rămas bun de la cei dragi și a pornit în drum spre Husi.

A trecut Prutul și a ajuns în orașul Tighina, unde a achiziționat cinci sute de butoaie pline cu mărfuri deosebite. Apoi, cu mândrie, a traversat din nou granița de pe Nistru și a ajuns în Cernăuți. Drumul său l-a purtat mai departe spre Liov, unde a luat trenul către Strasbourg.

Acolo, în Strasbourg, Damian a reușit să vândă mărfurile sale unor negustori dornici să le transporte la Paris. În timpul șederii sale în orașul străin, Damian a observat că lucrurile erau diferite. Casele aveau mai multe etaje, femeile purtau pălării elegante, toată lumea avea ceasuri și mâncarea era cu totul deosebită față de cea din țara sa natală.

Cu zâmbetul pe buze, Damian le-a povestit celor prezenți că în acea țară, toți copiii mergeau la școală, chiar și femeile, și că legile erau respectate cu strictețe. Era un loc în care oamenii erau educați și civilizați, iar Damian se simțea inspirat și încântat de toate aceste descoperiri.

Dar, cum toate lucrurile frumoase au un sfârșit, Damian a simțit că este timpul să se întoarcă acasă. Așa că a pornit în drumul său de întoarcere, traversând granița Moldovei. În drumul său, a întâlnit un hoț care s-a apropiat amenințător. Pentru a-l descuraja, Damian i-a oferit o baideră roșie, sperând că gestul său va fi suficient pentru a-l face să-l lase în pace.

Continuându-și drumul, Damian a ajuns în Dragușteni, unde a fost întâmpinat de o privighetoare cântând într-un copac. Inspirat de frumusețea cântecului său, Damian i-a oferit și ei o baideră roșie, ca un simbol al recunoștinței sale pentru momentul magic pe care i l-a oferit.

Acum, cu toate dările achitate, Damian se putea îndrepta spre Iași și, în cele din urmă, spre casa sa. În contrast cu multe alte povești, povestea lui Damian s-a încheiat cu bucurie și optimism, cu un om care a călătorit, a învățat și s-a întors acasă bogat nu doar în avere, ci și în experiență și cunoștințe noi.

Așa cum a fost spusă de către comisul Ionita, povestea lui Damian Cristisor a fost una care a inspirat pe toți cei prezenți să viseze la aventură și să exploreze lumea înconjurătoare.