Biografia Poetului Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, un nume emblematic pentru literatura română, s-a născut în orașul Ploiești pe data de 31 martie 1933, într-o familie cu rădăcini prahovene adânci.
Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, provenea dintr-o linie de țărani care, migrând la oraș la începutul secolului al XIX-lea, au devenit meșteșugari și comercianți respectați.
Mama poetului, Tatiana Cereaciuchin, avea origini rusești și s-a născut în Voronej, fiind fiica unui fizician și general, Nikita Cereaciuchin, care a ales refugiul în România după Revoluția din Octombrie.
Nichita a moștenit prenumele ambilor bunici, simbolizând astfel întâlnirea dintre rădăcinile românești și cele rusești.
Părinții săi s-au căsătorit în 1931, iar Nichita a fost primul lor copil.
Educație și Formare
Nichita Stănescu și-a început educația la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, urmând apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din București între anii 1952 și 1957. Timpul petrecut în facultate l-a format nu doar ca intelectual, ci și ca om de cultură, perioadă în care s-a și căsătorit pentru prima dată, cu Magdalena Petrescu, deși căsnicia lor a fost de scurtă durată.
Viața Personală
Nichita Stănescu a fost căsătorit de trei ori, fiecare căsnicie aducându-și contribuția la universul său poetic.
După divorțul de prima sa soție, poetul se recăsătorește în 1962 cu Doina Ciurea, care îi inspiră volumul „O viziune a sentimentelor”.
Ulterior, relația sa cu Gabriela Melinescu a marcat o etapă de creativitate intensă, în care poetul a generat unele dintre cele mai explozive poeme ale sale. Căsnicia sa finală a fost cu Todorița Tărâță în 1982.
Despre Nichita se știe că a avut probleme cu alcoolul, aceasta fiind o dependență ce i-a marcat ultimii ani de viață.
A fost internat în 1981 datorită problemelor hepatice care s-au agravat, iar în 1983, a decedat în noaptea de 12 spre 13 decembrie.
Activitatea Literară
Nichita Stănescu a avut o carieră literară strălucită și prolifică, începând cu debutul său editorial în 1957 și continuând cu o serie de publicații ce au marcat literatura română.
A fost un poet de neomodernism, curent care domina literatura română în perioada anilor 1960 – 1970.
- Anii de debut
- 1957: Debut în „Tribuna” și „Gazeta literară”
- 1960: Publicarea volumului „Sensul iubirii”
- Consolidarea stilului poetic
- 1964: Volumul „O viziune a sentimentelor” și primirea Premiului Uniunii Scriitorilor
- 1966-1967: Publicarea volumelor „11 elegii” și „Oul și sfera”
- Recompense și recunoaștere
- 1972: Obținerea Premiului Uniunii Scriitorilor pentru „Cartea de recitire”
- 1974-1975: Revelația morții și primirea Premiului Herder
- 1978: Premiul „Mihai Eminescu” pentru „Epica Magna”
- Ultimii ani
- 1981: Primele crize hepatice serioase
- 1982: Publicarea volumului „Noduri și semne”, dedicat tatălui său
- 1983: Celebrarea a 50 de ani de viață și probleme de sănătate crescânde
Moștenirea și Recunoașterea Postumă
După moartea sa în 1983, Nichita Stănescu a fost ales membru post-mortem al Academiei Române și a continuat să fie o figură influentă în literatura română.
Operele sale au fost traduse în multe limbi, iar premiile și recunoașterea internațională au continuat să curgă postum, consolidându-i statutul de unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română.
Premii literare importante
- 1969: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Necuvintele”
- 1975: Premiul Internațional „Gottfried von Herder”
- 1978: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române
Nichita Stănescu rămâne în inimile cititorilor și ale criticilor literari drept un inovator lingvistic și poetic, a cărui operă a traversat și a modelat epoca neomodernismului românesc.
| Anul | Eveniment | Contribuții |
|---|---|---|
| 1933 | Nașterea la Ploiești, România | Intrarea în lumea literară |
| 1952 | Căsătorie cu Magdalena Petrescu și începutul studiilor universitare | Primii pași în cariera literară și personală |
| 1962 | Căsătorie cu Doina Ciurea și publicarea volumului ‘O viziune a sentimentelor’ | Consolidarea stilului poetic și influențe în opera |
| 1964 | Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ‘O viziune a sentimentelor’ | Consacrarea în literatura română |
| 1975 | Premiul Internațional ‘Gottfried von Herder’ | Recunoașterea internațională |
| 1977 | Accident în timpul cutremurului și propunerea pentru Premiul Nobel | Evenimente marcante și recunoaștere internațională |
| 1978 | Premiul ‘Mihai Eminescu’ al Academiei Române pentru ‘Epica Magna’ | Apogeul carierei și recunoașterea națională |
| 1981 | Primele crize hepatice și internarea la spitalul Fundeni | Declinul sănătății |
| 1982 | Căsătorie cu Todorița Tărâță și publicarea volumului ‘Noduri și semne’ | Ultimii ani de viață și creație |
| 1983 | Decesul în București | Sfârșitul vieții și impactul asupra literaturii române |
| Postum | Alegerea ca membru post-mortem al Academiei Române | Onoruri postume și moștenirea lăsată |
Opere scrise de Nichita Stănescu
Opere de Nichita Stănescu
- Sensul iubirii – 1960
- O viziune a sentimentelor – 1964
- Dreptul la timp – 1965
- 11 elegii – 1966
- Obiecte cosmice (Alfa) – 1967
- Roșu vertical – 1967
- Oul și sfera – 1967
- Laus Ptolomaei – 1968
- Necuvintele – 1969
- Un pământ numit România – 1969
- În dulcele stil clasic – 1970
- Belgradul în cinci prieteni – 1971
- Măreția frigului – 1972
- Epica Magna – 1978
- Opere imperfecte – 1979
- Noduri și semne – 1982
- Oase plângând – 1982
Alte Opere de Nichita Stănescu
- Altă matematică
- A cincea elegie
- Cu o ușoară nostalgie
- Lecția despre cub
- Emoție de toamnă
Opere BAC de Nichita Stănescu
- Cântec
- Leoaică tânără, iubirea
- În dulcele stil clasic
- Către Galateea