O scrisoare de la Muselim Selo – rezumat

Textul este compus din unsprezece strofe, fiecare având opt versuri, și este scris sub forma unei scrisori adresate mamei de către un soldat român pe nume Ion. Acest nume este simbolic, fiind unul comun în cultura românească. Soldatul începe scrisoarea exprimându-și afecțiunea pentru mama sa și dorința ca aceasta să fie în pace. El descrie apoi atmosfera sumbră de pe front și adaugă informații despre cunoscuții lor, arătând empatie pentru aceștia. Autorul, Coșbuc, sugerează că relațiile dintre soldați sunt caracterizate de camaraderie.

Soldatul povestește despre sacrificiul imens al poporului român și despre distrugerile aduse de război. El își exprimă mândria pentru participarea sa la un scop nobil și își exprimă optimismul și dragostea pentru viață, dorindu-și să-și reia activitățile obișnuite, chiar și în condiții dificile. Chiar dacă se așteaptă să scape de război în curând, gândurile sale se îndreaptă către cei mai chinuiți decât el, planificând să plătească o slujbă pentru sine și pentru compatrioții săi.

Ion menționează că a lăsat în urmă un fiu și o soție și se întreabă cum ar fi acum fiul său. El mărturisește că îi este dor de casă și de familie și că ar fi vrut să plece, dar i s-a interzis. În ciuda acestor sentimente, el se consolează gândindu-se că va reveni acasă în curând.

Șocul cititorului este dat de dezvăluirea că Ion a fost ucis în război și că scrisoarea a fost trimisă de căprarul Nicolae, conform dorinței lui Ion. Finalul impresionează puternic, arătând că sacrificiul ostașilor români se extinde și asupra familiilor și apropiaților lor.

Prin această operă, Coșbuc își propune să trezească sentimente de recunoștință pentru eroii patriei noastre și pentru sacrificiul lor nobil în lupta pentru independență.