Pădurea Spânzuraților – de Liviu Rebreanu
Opera „Pădurea Spânzuraților” de Liviu Rebreanu a fost publicată în anul 1922. Inspirația autorului constituind-o povestea reală a fratelui sau, Emil Rebreanu, ucis prin spânzurare, în primul război mondial, învinovățit de trădare. Este un roman obiectiv, de analiză psihologică, un roman de război.
Liviu Rebreanu a fost un mare poet român, prozator și mare dramaturg, membru al Academiei Române.
Titlul romanului – este semnificativ și este în relație cu tot conținutul operei. Este alcătuit din două substantive comune, reprezintă de fapt locul în care are locul acțiunea. Metafora „Pădurea Spânzuraților” reprezintă toți ofițerii cehi care au fost uciși de regimul austro-ungar, atât de mulți că formau o adevărată pădure, o imagine cu adevărat groteasca.
Tema – este constituită de condiția tragică a intelectualului ardelean care este silit să lupte împotriva poporului său, sub steag străin, este evocarea războiului.
Perspectiva narativă – este obiectivă, naratorul este omniscient și omniprezent iar narațiunea se face la persoana a- III-a, focalizarea internă.
Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri distincte, care evoluează paralel:
- planul tragediei războiului,
- planul dramei psihologice a personajului principal,
- este cronologică, simetrica.
Indicii spatio-temporali – ne redau un spațiu real și unul imaginar în timpul primului război mondial:
- real – târgușorul Pârva, frontul, spitalul.
- imaginar – frământările personajului principal.
Analiza psihologică este redată prin dialog, monolog interior, introspecția conștiinței, autoanaliză, introspecția, repetarea unor cuvinte (cu valoare de simbol).
Modurile de expunere predominante sunt: narațiunea, dialogul și descrierea.
Conflictul este unul interior, Apostol Bologa fiind frământat sufletește de divergențele concepțiilor sale și realitate.
Caracterizarea personajelor – se realizează prin introspecția psihologică, retrospecție și autointrospectie.
Structura romanului – romanul este alcătuit din patru cărți: Cartea Întâia, Cartea a Doua, Cartea a Treia, Cartea a Patra, fiecare carte având câte 11 capitole, cu excepția ultimei cărți care are doar 8 capitole.
Fiecărei cărți i se atribuie o temă specifică:
- cărții întăi – datoria de ostaș
- cărții a doua – dragostea de popor
- cărții a treia – iubire pentru omenire
- cărții a patra – iubirea morții pentru libertatea neamului său.
Relația incipit-final este simetrică, romanul „pădurea spânzuraților” începe și se termina cu imaginea spânzurătorii.
Momentele subiectului
Expozițiunea – debutează prin redarea momentului de dinaintea spânzurării sublocotenentului Svodova, membru al armatei austro-ungare pe frontul rusesc în primul război mondial.La locul faptei, fiind prezenți și căpitanul Otto Kapka și locotenentul român Apostol Bologa, acesta din urmă înrolandu-se voluntar în armată, fiind convins că „războiul este adevăratul izvor de viață”(…).
Intriga – reprezintă declanșarea conflictului psihologic în conștiință ofițerului Bologa, fiind dominat de privirea obsedantă a ochilor ofițerului Svodova, în timpul spânzurării acestuia.
Desfășurarea acțiunii ne da redă o retrospectivă a vieții lui Apostol Bologa, din copilărie până la înrolarea voluntară în armata.Copil fiind, își petrece anii copilăriei în târgușorul Pârva, crescut doar de mama să de la vârstă de doi ani, tatăl fiind arestat, crescut cu supunere față de dogmele religioase.După revenirea tatălui său acasă, Apostol Bologa este educat după principii morale solide, părintele său dorind să facă din el „un om și un caracter”.După moartea tatălui său, Bologa studiază filosofia și refuză să facă carieră preoțească, după dorința mamei.Venit acasă, în vacanță, face cunoștintă cu fiica avocatului Domsa, se logodește cu aceasta, apoi se înrolează voluntar în armată pentru a-și dovedi bărbăția și curajul în fața femeii alese, care adora uniforma militara. Obține decorații pe frontul din Galiția și Italia este numit membru în completul de judecată în Tribunal Militar.
Punctul culminant – debutează odată cu aflarea veștii de către Bologa că regimentul său v-a trece în ardeal, deoarece lucrul acesta însemna să lupte împotrivă poporului sau. Cere să nu participe la aceste lupte dar este refuzat categoric de generalul Karg, chiar și după ce distruge reflectorul rusesc, astfel i se declanșează o criza de conștiință, dominat fiind și de cuvintele tatălui său “ca bărbat să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești roman”.
Deznodământul – începe odată cu hotărârea lui Bologa de a dezerta, dar este rănit, în timpul bombardamentului rusesc și spitalizat. Revine în Pârva și rupe logodna cu fiica avocatului Domsa, Marta, apoi se reîntoarce pe front la biroul de muniții, dar se îndrăgostește de Ilona, fiica groparului Vidor fiind membru al curții marțiale, condamnă romanii care sunt acuzați de pactizare cu inamicul fapt care îl determina să dezerteze pentru a doua oara. Este prins de locotenentul Varga, dușmanul sau și predat tribunalului militar, unde este condamnat la moarte prin spânzurătoare. Este spânzurat, moare ca un erou, deoarece s-a sacrificat pentru libertatea și iubirea față de poporul său.
Concluzia
În concluzie – romanul este o mare operă literară, un roman psihologic, autorul fiind considerat creatorul romanului modern de analiză psihologică în literatura românească. Pe baza datelor prezentate mai sus putem încadra această operă în curentul literar numit modernism.