Prâslea cel voinic și merele de aur – rezumat

Într-un regat departe, trăia un împărat puternic care avea în grădina sa un măr cu mere de aur. Aceste mere erau atât de prețioase încât împăratul nu reușea niciodată să le guste, deoarece erau mereu furate în fiecare an. Fiul cel mare a încercat să păzească mărul, dar, din păcate, a adormit și merele au fost furate. Același lucru s-a întâmplat și cu fiul cel mijlociu.

În al treilea an, fiul cel mic, Prâslea, a decis că trebuie să păzească mărul. El a avut grijă să nu adormă și a reușit să-l rănească pe hoț în timp ce încerca să fure merele. Curios și determinat să-l prindă pe hoț, Prâslea și frații săi au pornit într-o căutare aventuroasă. Au călătorit prin întreg regatul, urmărind pista hoțului până când au ajuns într-un tărâm îndepărtat și misterios.

În acest tărâm, Prâslea a coborât singur într-o prăpastie adâncă pentru a continua căutarea. Frații săi, geloși pe curajul și vitejia lui Prâslea, l-au lăsat acolo și s-au întors în siguranță. Ei începuseră să-l urască pe Prâslea, deoarece îi erau invidioși pentru că era mai vrednic decât ei.

Prâslea s-a aventurat mai departe în căutarea hoțului și a ajuns la un palat imens, în care locuia un zmeu înfricoșător. Fără să ezite, Prâslea l-a înfruntat pe zmeu și l-a învins, salvând o fată frumoasă care fusese răpită de acesta. Fata îi mulțumea lui Prâslea pentru curajul său și îi spunea că și alte fete au fost răpite de zmei și ținute prizoniere în diferite palaturi.

Prâslea nu s-a lăsat intimidat și a hotărât să salveze și celelalte fete. Astfel, el a pornit într-o nouă aventură și a ajuns la un alt palat al unui zmeu. Cu aceeași curaj și hotărâre, el l-a înfruntat și pe acest zmeu și l-a învins, eliberând o altă fată răpită. Prâslea nu se dădea bătut și a continuat călătoria spre palatul ultimului zmeu.

Ajuns la palatul ultimului zmeu, Prâslea s-a confruntat cu acesta într-o bătălie epică. Cu curajul și priceperea dobândite în aventurile anterioare, el l-a învins și pe acest zmeu și a reușit să obțină merele de aur, salvând o a treia fată răpită. Prâslea era acum un adevărat erou și un simbol al curajului și vitejiei.

Cu toate acestea, povestea nu se termina aici. Frații lui Prâslea, care se întorseseră la prăpastie și l-au lăsat acolo, au fost surprinși să-l găsească viu și nevătămat. Gelozia și răutatea lor nu încetaseră și au încercat să-l omoare pe Prâslea. Cu toate acestea, tânărul erou a reușit să scape și să își pună în locul său o căciulă pe un bolovan. Frații săi, complet înșelați, l-au tras sus cu frânghia crezând că l-au omorât.

Prâslea era supărat și întristat de trădarea și răutatea fraților săi, dar nu s-a lăsat afectat de acestea. În timp ce era în căutarea unui nou sens al vieții, el a observat un balaur atacând puii unei zgripțuroaice. Fără să stea pe gânduri, Prâslea a intervenit și a salvat puii zgripțuroaicei. Ca răsplată, zgripțuroaica l-a dus într-un tărâm magic și i-a dezvăluit o mare taină.

Zgripțuroaica i-a spus lui Prâslea că fata cea mică nu se va căsători decât cu cineva care va aduce o furcă cu caierul și fusul de aur care să toarcă singură. Prâslea a fost inspirat și hotărât să îndeplinească această cerință aparent imposibilă. El s-a angajat la argintarul împăratului și, cu priceperea și iscusința sa, a reușit să facă furca dorită. Apoi, el a căutat și a obținut fusul de aur care toarce singur.

Înarmat cu aceste obiecte miraculoase, Prâslea s-a întors la fata cea mică și a adus-o în fața împăratului și a întregului regat. Fata și-a dat seama că Prâslea este viu și a fost copleșită de bucurie. Împăratul, impresionat de curajul și priceperea lui Prâslea, a hotărât să-l recompenseze și să pedepsească pe cei doi frați înșelători.

În final, Prâslea și frații săi au fost aduși în fața porții palatului, iar împăratul le-a dat fiecăruia o săgeată și le-a cerut să o arunce în sus. Săgețile fraților mai mari au ajuns să lovească două păsări, în timp ce săgeata lui Prâslea nu a atins nimic. Împăratul, furios, i-a înmormântat pe cei doi frați mai mari, iar Prâslea și fata cea mică s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Astfel, povestea lui Prâslea cel voinic și merele de aur ne învață că curajul, determinarea și bunătatea sunt calități care pot învinge orice obstacol și pot aduce fericire și succes în viață.