Pronumele. Tipurile de pronume și forma lor în cele cinci cazuri gramaticale – Evaluarea Națională

Pronumele. Tipurile de pronume – Gramatică

Tipurile de pronume și forma lor în cele cinci cazuri gramaticale

Pronumele – este partea de vorbire care ține locul unui substantiv.

Tipurile de pronume

Tipurile de pronume sunt următoarele:

• pronume personal
• pronume personal de politețe
• pronume reflexiv
• pronume relativ
• pronume posesiv
• pronume interogativ
• pronume de întărire
• pronume demonstrativ
• pronume nehotărât
• pronume negativ

Tipurile de pronume și formele acestora în cele cinci cazuri gramaticale

Pronumele personal, exprimă categoria persoanei și prezintă forme accentuate și forme neaccentuate.

Formele accentuate ale pronumelui personal

Formele accentuate ale pronumelui personal, sunt:

• în Vocativ – tu, voi (doar două forme)
• în Acuzativ (pe cine?);
  • pers.I sg.- pl. – (pe) mine, pe noi
  • pers. a-II-a sg. – pl. – pe tine, pe voi
• în Nominativ – eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele
• în Genitiv (a, al, ale cui?) – lui, ei, lor (doar trei forme)
  • pers. a-III-a sg. – pl. – pe ea, pe el, pe ei, pe ele
• în Dativ (cui?);
  • pers.I sg.- pl. – mie, nouă
  • pers. a -II-a sg.- pl. – ție, vouă
  • pers. a -III-a sg.- pl. – ei, lui, lor.

Formele neaccentuate ale pronumelui personal

Formele neaccentuate ale pronumelui personal, sunt:

• în Acuzativ ;
  • pers.I sg. – pl. – mă, m-, ne,
  • pers. a-II-a sg. – pl. – te, vă, v-,
  • pers. a-III-a sg. – pl. – îl, l- , o, îi, le
• în Dativ;
  • pers.I sg. – pl. – îmi, mi, ne,
  • pers. a-II-a sg. – pl. – îți, ți, vă, vi, v-,
  • pers.a-III-a sg. – pl. – îi, i, le, li.

Pronumele personal de politețe (persoana a-III-a):

• în Nominativ și Acuzativ; dumnealor (d-lor), dumnealui (d-lui), dumneata (d-ta), dumneavoastră (dvs.),
• în Dativ și Genitiv ; dumitale (d-ta), dumneavoastră (dvs.).

Pronumele reflexiv, ne arată că acțiunea este făcută de subiect și suportată de acesta.
În Acuzativ ( pe cine?, cât?), persoana a-III-a: pe sine, s-, se,
În Dativ (cui?) : sieși, își, sie, și-a. La persoanele I-a și a-II-a, pronumele împrumută formele de la pronumele personale.

Pronumele relative, au rolul de a face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, într-o frază. Sunt omonime cu pronumele interogative, au doar o formă compusă (ceea ce).
Acestea, sunt: câte, câți, cât, care, cine, ce.

Pronumele posesiv, exprimă posesia:

• un posesor și un obiect (masculin și feminin); al meu, a mea, al tău, a ta, al său, a sa,
• un posesor și mai multe obiecte posedate ( masculin și feminin); ai mei, ai tăi, ai săi, ale mele, ale tale, ale sale, mai mulți posesori și mai multe obiecte posedate; ai noștri, ai voștri, ale noastre, ale voastre,
• mai mulți posesori și doar un obiect posedat; al nostru, al vostru, a noastră, a voastră.

Pronumele interogative, sunt prezente doar în propozițiile interogative.
În Genitiv și în Dativ: cui, căror, cărora, căreia, căruia.
În Nominativ și Acuzativ: care, cine, ce, cât, câți, câte, câtă.

Pronumele de întărire( masculine și feminine), sunt următoarele:

• pers.I sg. – pl. – însumi, însămi, înșine, însene,
• pers.a-II-a sg. – pl. – însuți, însăți, înșivă, însevă,
• pers.a-III-a sg. – pl.- însuși, însăși, însuși, însele.

Pronumele demonstrative, sunt de mai multe tipuri .

Acestea, sunt:

• de depărtare – aceea, acela, acelea, aceia
• de apropiere – aceasta, acesta aceștia, acestea,
• de diferențiere – celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte,
• de identitate – același, aceeași, aceiași, aceleași.

Mai întâlnim și forme populare: ăsta, asta, ăștia, astea, ăia, etc.

Pronumele nehotărât, prezintă două forme:

• simple – altul, cutare, unul, etc.
• compuse – cineva, ceva, oricine, fiecare, oarecare, oricât, vreunul, etc.

Pronumele negative, le întâlnim în propozițiile negative.

Acestea se prezintă sub două forme:

• simple – nimic, nimeni,
• compuse – nici unul, nici una.