Rădăcini – rezumat

Romanul “Rădăcini” este scris de Hortensia Papadat-Bengescu și face parte din ciclul Hallipa. Este al patrulea volum publicat în cadrul acestei serii, precedat de “Fecioarele despletite” (1926), “Concert din muzică de Bach” (1927) și “Drumul ascuns” (1932). De la “Fecioarele despletite” până la “Rădăcini”, autoarea și-a orientat proza tot mai mult către obiectivitate, astfel că în acest roman, perspectiva narativă se extinde semnificativ.

În timp ce în “Fecioarele despletite” universul operei era limitat la perspectiva personajului-reflector Mini, în “Rădăcini” povestea este relatată obiectiv, aducând uneori aminte de romanul balzacian, inclusiv în ceea ce privește personajele. Nory Baldovin, fiica nelegitimă a boierului Dinu Baldovin, locuiește împreună cu el, cu mama sa Cornelia și cu sora sa Dia, în București. Cornelia Vasiliu era fiica administratorului moșiei Gârla și avea o relație cu Dinu, o situație care nu era în conformitate cu normele sociale ale vremii. Aceasta a dus la tensiuni între cele trei femei, tensiuni care au dus la dezvăluirea unor informații importante despre istoria familiei.

Nory, fiica Corneliei și a lui Dinu, nu a fost niciodată iubită de mama sa. Dinu îi lasă Corneliei casa “de pe izvor” și oficializează relația, iar când Dia insistă, o adoptă pe Nory. Dia este cea care insista ca femeile să se mute împreună în locuința modestă, singura proprietate din București rămasă în urma unui proces de lichidare.

Cu o istorie de iubiri ratate în mod tragic, Dia devine o persoană calculată și distantă. Nory simte nevoia să o protejeze și încearcă să o cupleze cu Tică Pascu, un funcționar la Curtea de Justiție. Tică are și o soră, Aneta Pascu, un personaj incomod cu o percepție eronată asupra lumii. Visând să trăiască în București, ea fuge de acasă și ajunge sub protecția lui Nory, care o tolerează ocazional, în ciuda insistențelor acesteia de a rămâne într-un loc care o respinge mereu.

Încercarea lui Nory de a o cupla cu Tică o înfurie pe Dia, ceea ce duce la o reacție impulsivă din partea celei mai tinere, care, în semn de protest, încearcă să-și piardă virginitatea tocmai cu el. În schimb, doctorul Caro (Caruso), un fost coleg de facultate al lui Nory, atrage atenția Diei. El era însă căsătorit cu o femeie pasională și geloasă, care va muri în urma unor boli chinuitoare.

După un conflict între Dia și Nory, Dia se întoarce în Elveția, unde locuiește la sora fostei guvernante și se ocupă de administrarea unei pensiuni. Între timp, Nory revine la moșia familiei și se străduiește să-i redea frumusețea pierdută. O vizitează pe prietena sa, Elena Drăgănescu, și îi cunoaște pe Marcian și pe fiul acesteia, Ghighi. Marcian pleacă în Elveția, după ce nu a căzut de acord cu Elena în privința căsătoriei. După plecarea lui, Ghighi este devastat și se sinucide.

În ciuda răsturnărilor tragice de situație, finalul romanului oferă cititorului posibilitatea de a-și imagina un deznodământ mai fericit decât cel așteptat. Astfel, are loc o împăcare între cele două surori, iar Dia o invită pe Nory la pensiunea ei din Elveția. După moartea soției sale, doctorul Caro este invitat, alături de Nory, la pensiune. Între timp, Elena și Marcian se întorc împreună la Geneva.

După publicarea romanului, autoarea pregătise un ultim roman intitulat “Străina”, însă doar câteva fragmente au fost publicate. Acestea cuprindeau încheierea tragică a destinului protagonistei, Ina, fiica adoptivă a Elenei și a lui Marcian.