Regele moare – rezumat

Piesa de teatru absurd intitulată „Regele moare” a fost scrisă de Eugen Ionescu în limba franceză și ulterior tradusă în limba română. Publicată pentru prima dată în 1962, premiera piesei a avut loc în Franța pe 15 decembrie 1962. Această operă tragicomică invită la explorarea absurdului în viața cotidiană și în comunicare, în contextul acceptării inevitabilelor limite umane.

Acțiunea începe cu apariția pe scenă a protagonistului, regele Bérenger I, însoțit de primele două sale soții, regina Margareta și regina Maria. Regele este un suveran universal, iar acțiunea nu este ancorată într-un anumit timp. Obișnuit să controleze totul în jurul său, el se găsește într-o situație paradoxală, în care trebuie să accepte legile naturii și inevitabilitatea morții sale.

Încercând să se mintă pe sine însuși, regele refuză să accepte propria moarte, declarând că va muri „peste trei sute de ani” sau „mai târziu”. El devine din ce în ce mai anxios și încearcă disperat să evite sau măcar să amâne moartea. În ciuda eforturilor sale, regina Margareta îl încurajează să facă față evenimentului cu demnitate, iar regina Maria observă cu surprindere cum îmbătrânește rapid.

Piesa atinge subiecte precum lăcomia, controlul excesiv și incapacitatea de a accepta propriile limite umane. Regele se adresează poporului în speranța că acesta îl va salva de la moarte, dar în cele din urmă își dă seama că a ratat oportunitățile oferite de viață. În final, regina Margareta îl asistă pe rege în procesul morții, iar piesa se încheie cu imaginea sa singur pe tron, cufundându-se „într-un fel de negură”, simbol al morții.

„Regele moare” explorează paradoxul umanității, evidențiind lupta între dorința de a trăi și frica de a muri. Această piesă de teatru absurd subminează logica și coerența existenței umane, aducând în prim plan absurdul vieții cotidiene.