REZUMAT „Două loturi”

Într-o frumoasă zi de primăvară, Lefter se trezește plin de speranță și emoție. Acesta este ziua în care va afla dacă biletele de loterie pe care le-a cumpărat cu ajutorul prietenului său, căpitanul Pandele, sunt câștigătoare. Cu inima bătându-i puternic în piept, Lefter se uită în buzunarul hainei și se îngrozește când își dă seama că biletele au dispărut. Începe să caute frenetic în toate colțurile casei, întorcându-le pe dos și răsturnându-le, dar nu găsește nimic.

În acel moment, doamna Popescu, o vecină în vârstă și înțeleaptă, îl observă pe Lefter și îi simte disperarea. Ea îi oferă ajutorul ei necondiționat și îl însoțește în căutarea biletelor pierdute. Cei doi pornesc într-o aventură palpitantă prin oraș, căutând în toate locurile în care Lefter ar fi putut să-și piardă biletele. Trec prin piețe aglomerate, cafenele zgomotoase și parcuri pline de oameni, dar fără niciun rezultat. În ciuda tuturor eforturilor lor, biletele rămân de negăsit.

Într-o seară, când Lefter și doamna Popescu sunt în vizită la căpitanul Pandele, acesta din urmă îi aduce o veste surprinzătoare. Numerele exacte ale biletelor lui Lefter s-au dovedit a fi norocoase în extragerea zilei, iar premiul cel mare îi aparținea. Lefter este copleșit de emoție și bucurie, dar în același timp se simte și mai frustrat că nu a putut găsi biletele la timp.

Cu inima strânsă, Lefter își aduce aminte că a lăsat jacheta cenușie pe care o purta atunci când a cumpărat biletele doamnei Popescu, în schimbul unor farfurii. O revelație îi trece prin minte ca un fulger – biletele ar putea fi încă în jachetă! Cu o energie renovată, Lefter își însoțește prietena și pe căpitanul Pandele în căutarea chivuței, Țâca, căreia i-a dat jacheta. Ajunși la sărăcăcioasa cabană a Țâcăi, găsesc o locuință deplorabilă și mizeră. Însă, în ciuda tuturor speranțelor, biletele nu sunt acolo.

Dezamăgiți și cu inima grea, cei trei se retrag la o berărie, unde se consolează unul pe altul și discută despre neplăcerile lor curente. Lefter citește ziarul de seară și află că, fără bilete, premiul este pierdut. În acel moment, simte cum toată speranța îi fuge printre degete și rămâne într-o stare de încurcătură și dezamăgire.

Cu inima înfrântă, Lefter se întoarce acasă, gândindu-se la ce ar putea face în continuare. În dimineața următoare, se duce la birou și încearcă să-și găsească un dosar pentru șeful său. În timp ce caută printre sertare, găsește, în cele din urmă, biletele pierdute. O bucurie imensă îi inundă sufletul, iar el nu poate să-și stăpânească entuziasmul. Scrie rapid o demisie și o lasă pe biroul șefului, alături de dosar. Acum, nimic nu-l mai poate opri să încaseze premiul pe care-l merită atât de mult.

Cu toate acestea, ghinionul îl urmărește și în momentul în care se prezintă la loterie pentru a-și ridica premiul, descoperă că biletele sale sunt câștigătoare la o altă loterie. Cugetarea îl cuprinde și îi provoacă un acces de furie necontrolată. Toate eforturile și suferința sa păreau să fi fost în zadar.

În finalul poveștii, doamna Popescu, acum o călugăriță cu mintea afectată, adună și ascunde cioburi de vase, simbol al inevitabilului sfârșit al tuturor lucrurilor. În același timp, Lefter Popescu, acum un bătrân singuratic, se plimbă dezorientat pe străzile Bucureștiului, repetând cuvântul “viceversa”. Această poveste tristă ne arată că uneori, în ciuda tuturor eforturilor noastre, norocul ne poate evita și destinul ne poate juca feste grele.