Romanul

Romanul – definiție 

Romanul este o construcție epică în proză de mari dimensiuni, cu acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri, cu intrigi paralele și cu numeroase personaje individualizate. 

Trăsăturile caracteristice ale romanului

Romanul prezintă următoarele trăsături:

• este o specie a genului epic 

• prezența elementelor spațio-temporale 

• personajele sunt numeroase 

• acțiunea se desfășoară pe mai multe fire narative 

• modul de expunere predominant este narațiunea – îmbinându-se adesea cu monologul, dialogul și descrierea 

• perspectivă narativă. 

Tipologii de roman 

Distingem urmatoarele topologii de roman: 

• după mediul investigat: 

  • roman rural 

  • roman urban 

• după modalitatea compozițională abordată: 

  • roman epistolar 

  • jurnal 

  • eseu 

  • document 

• după problematică: 

  • roman social 

  • roman psihologic 

  • roman de aventuri polițiste 

  • roman istoric 

• după tiparul narativ: 

  • roman doric 

  • roman ionic 

  • roman corintic 

• după gradul de implicare al naratorului în acțiune: 

  • roman obiectiv (relatarea se face la pers. a-IIIa) 

  • roman subiectiv (relatarea se face la pers. I) 

  • roman tradițional 

  • roman modern 

  • roman de creație sau roman de analiză 

  • roman balzacian.

Romanul doric – presupune o lume omogenă, coerentă, cu eroi energici, cu spirit intreprinzător cu dorință de ascensiune socială sau a parvenirii. 

Exemple de romane dorice: 

• Ion – de Liviu Rebreanu 

• Mara – de Ioan Slavici 

• Moromeții – de Marin Preda 

• Enigma Otiliei – de George Călinescu

În romanul doric, naratorul este ominiscient, omniprezent, narațiunea se face la persoana a III-a, iar structura narativă este unitară, simetrică. 

Romanul ionic – corespunde conștiinței de sine a romanului, apar dramele personale, contemplația, individualismul, viziune relativă asupra lumii. 

Compoziția romanului ionic este modernă tip jurnal, scrisori, articole de ziar, etc.

Exemple de romane ionice: 

• Patul lui Procust – Camil Petrescu 

• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu 

• Maitrey – de Mircea Eliade

În romanul ionic, naratorul devine personaj, iar conflictul se mută în conștiința sa. Se scrie la persoana I, se folosește adesea fluxul amintirilor. 

Romanul corintic – înfățișează o lume incoerentă, neomogenă în care eroii trăiesc experiențe groaznice, apare ironia, caricatura,masca, parodia. 

Exemple de romane corintice: 

• Întâmplări din realitatea imediată- Max Bleher 

• Creanga de aur- de Mihail Sadoveanu 

• Cartea Milionarului- St, Bănulescu, etc. 

În romanul corintic se scrie la persoana I sau persoana a-III-a, sentimentele sunt spuse direct de către personajul-narator. 

Romanul obiectiv – este specific realismului, naratorul este omniscient și omniprezent, narațiunea se face la pers. a-III-a, acțiunea este liniară, viziunea „dindărăt„,obiectivă. 

Romanul subiectiv – narațiunea se face la persoana I, focalizarea este internă. 

Romanul social – oferă informații despre moravurile unei societăți , despre fluxul acesteia, surprinde viața unei comunități în cele mai mici detalii. 

Romanul psihologic – este axat pe stările sufletești ale eroului. Analiza psihologică, memoria și introspecția sunt caracteristicile esențiale ale acestui roman. 

Romanul balzacian – este inspirat din operele lui Honore de Balzac, naratorul este obiectiv și narațiunea se face la pers. a-III-a, dar nu este complet impersonal. Caracteristicile acestuia sunt atenția pentru detalii, utilizează ca teme aspecte ale societății, și întâlnim prezența tipologiilor.