Semnele de punctuație și de ortografie

Semne de ortografie

Semnele de punctuație și de ortografie sunt simboluri grafice care marchează o situație de punctuație și de scriere.

După locul pe care îl ocupă, semnele de punctuație sunt:

a) – semne de punctuație finală: punctul,semnul exclamării, semnul întrebării, punctele de suspensie
b) – semne de punctuație interioară: virgula, punctul și virgula, linia de pauză, ghilimele, cratima, bara oblică,etc.

După modul lor de folosire, sunt:

a) – semne de punctuație simple: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima, virgula, bara oblică,punctele de suspensie, două puncte, etc
b) – semne de punctuație duble, folosite în perechi, sunt: ghilimelele și parantezele.

Semnele de punctuație sunt următoarele:

a) – punctul
b) – virgula
c) – punctul și virgula
d) – două puncte
e) – linia de dialog
f) – linia de pauză
g) – semnul întrebării
h) – semnul exclamării
i) – cratima
j) – ghilimelele
k) – parantezele
l) – punctele de suspensie

Punctul ( .) – marchează încheierea unui enunț, ca semn de punctuație.
ex: Ion are o carte de povești frumoasă.

Virgula (,) prezintă mai multe ipostaze:

a)- ne arată raportul de coordonare între două părți de propoziție sau două propoziții.
ex: Băieții au cumpărat o minge roșie, rezistentă.
b)- izolează substantivul în vocativ
ex: – Marine, vino!
c)- separă elementele unei enumerații
ex: Maria a cumpărat multe fructe: mere, pere, gutui, caise.
d) – separă construcții incidente
ex: – Pleacă, spuse el!
e) – apare după interjecții (excepție fac interjecțiile predicative)
ex: uite!, hai!, iată!, etc
f) – separă o opoziție
ex: Ana, prietena mea, a trecut examenul.
g) – separă structurile gerunziale
ex: Elevă fiind, nu a putut veni la petrecere.
h)- separă complementele de timp și spațiu
i) – arată raportul de subordonare între unele propoziții secundare și regentele lor
j) -arată coordonarea conclusivă (apare înainte de conjuncțiile : dar, însă, ci, iar, etc.

Punctul și virgula( ; ) ne arată următoarele:

  • o pauză mai mică decât punctul și mai mare decât virgula
  • continuitatea comunicării (în cazul unei fraze, atunci când se adugă ceva).

Două puncte (:), semn de punctuație, care:

  • marchează o enumerație
  • ne anunță vorbirea unui personaj
  • ne anunță o explicație, etc.

Linia de dialog (-), este o linie mai lungă care ne arată vorbirea directă.

Linia de pauză (- -), acest semn de punctuație izoleză o construcție incidentă sau introduce o explicație.

ex: Norocul -sau nenorocul- ne-a adus în această situație.

Semnul întrebării (?), un alt semn de punctuație:

  • ne prezintă stările unui personaj
  • marchează încheierea unui enunț interogativ, etc.

Semnul exclamării (!), de altfel:

  • ne prezintă încheiere unui enunț exclamativ
  • apare după interjecții
  • apare după verbe la imperativ( verbe la sg. și pl. pers. a -II -a)
  • apare după substantive în vocativ, etc.

Cratima (-), ca semn de punctuație, apare între cuvintele compuse.

ex: floarea-soarelui, ciuboțica cucului, etc

Ghilimelele ( „ ”), de obicei:

  • marchează monologul interior
  • marchează un citat (la reproducerea unui citat dintr-un text)

Ghilimelele franceze ( „<< >> ”) – se utilizează în situația în care avem ghilimele în ghilimele.

Parantezele sunt de două feluri: ( ), [ ] și ne indică o completare în cadrul proproziției și a frazei sau o explicație, un adaos
ex: ,, Le-am dat de mâncare, zise el (dar răspunsul veni mai greu)”.

Punctele de suspensie (…), de altfel:

  • :marchează întreruperea șirului vorbirii
  • ex: „Voi vorbi, fără îndoială…voi vorbi…”
  • marchează un enunț neterminat
    ex: „Cine știe?…”
  • redă starea de spirit a unei persoane, un context, etc.

Semnele de ortografie

Punctul (.),ca semn de ortografie, apare în abrevieri.
ex: ian.,feb., B.B.C, etc.

Cratima (-), ca semn de ortografie:

  • arată rostirea legată a două cuvinte diferite ex: vino-ncoace, dute-ncolo, etc
  • leagă două părți de vorbire ex: să-i, mi-a, etc
  • păstrează muzicalitatea în poezii
  • marchează elidarea, căderea unei vocale, la nivel fonetic.

Blancul , reprezintă delimitarea cuvintelor compuse, este spațiul gol dintre acestea
ex: Anul Nou, Evul Mediu,

Poate înlocui punctele din unele abrevieri
ex: A C R,etc.

Apostroful (‘),marchează absența accidentală a unor sunete sau litere
ex: ; ‘neața, ‘naltă, etc.

Bara oblică (/), se folosește în abrevieri
ex: km/h, c/val, etc.