Cuvinte monosilabice. Cuvinte plurisilabice
Ce este silaba
O vocală sau un grup de sunete care cuprind o vocală, atunci când sunt pronunțate cu un singur efort expirator ( o singură deschidere a gurii) formează o silabă.
Cuvintele pot fi formate dintr-o singură silabă (monosilabice) sau din mai multe silabe ( plurisilabice).
Cuvinte monosilabice – formate dintr-o singură silabă. Exemple: tac, toc, ac, ea, lui. etc.
Cuvinte plurisilabice – formate din două sau mai multe silabe. Exemple: casă, masă, oameni, elevi, patrie, etc.
O silabă poate fi formată din:
- o vocală (ex: a-ca-să)
- o vocală și o consoană (ex: ac, ca,etc.)
- o vocală și mai multe consoane ( ex: car-te)
- o vocală și o semivocală (ex: ou, ia, etc)
- o consoană, o vocală și o semivocală (ex: soa-re)
- o vocală și două semivocale (ex: le-oai- că)
- două cuvinte rostite împreună (ex: și-a scris, ia-ți umbrela, etc.)
- dintr-un cuvânt și începutul altui cuvânt (ex: și-atunci, m-ascultă, etc.)
- dintr-un cuvânt și sfârșitul altui cuvânt (ex: spu-nân-du-i, țe-su-te-n).
În cuvintele formate din mai multe silabe, în funcție de pronunțarea silabelor putem avea:
- silabă accentuată: silaba care este pronunțată mai intens (car-te, in-te-li-gent, etc.)
- silabă neaccentuată – care se pronunță cu o intensitate mai mică.
Despărțirea în silabe
Pentru a vedea dacă un cuvânt este monosilabic sau plurisilabic, trebuie să despărțim acel cuvânt în silabe. Exemple:
- cuvinte monosilabice: dor, mor, ia, ou, etc.
- cuvinte plurisilabice: ca-să, ma-să, car-te, flu-tu-raș, etc.
Când o consoană este așezată între vocale, despărțirea se face înaintea consoanei, la fel se procedează și atunci când înaintea consoanei se află diftong sau un triftong: ( ex: ma-pă, lu-nă, diftong: doi-nă, triftong: cre-ioa-ne, etc).
Grupurile de litere ch și gh (urmate de e sau i), notează un singur sunet și se despart astfel: ve-ghe, u- re -che,etc.
Când avem două consoane așezate între vocale, despărțirea se face între cele două consoane: Exemple: mun-te, mul-te, etc.
În cazul în care avem un grup de consoane în care prima consoană este b, c, d, f, g,h, t, p, t, v, iar a doua consoană este l sau r, despărțirea se face înaintea grupului de consoane. Exemple: a-flu, pa-tru, o-blon, a-flu-ent,etc.
Dacă prima consoană din grup este l sau r, despărtirea se face între două consoane. Exemple: soar-tă, al-ba-stră, al-bă, etc.
În grupurile de consoane mpt, lpt, nct, ndv, rct, rtf, stm, despărțirea se face între a doua și a treia consoană. Exemple: punc-taj, jert-fă, arc-tic, somp-tu-os, sculp-tor, etc. La fel se despart si cuvintele: ast-fel, fi-ind-că, alt-ce-va.
Prefixul în devine îm când formează derivate cu cuvinte care încep cu b sau . Exemple: împământenit, îmbogățit, în rest rămâne la fel (înfrunzit,îndulcit, înrudit, înrăit, etc). Tot prefixul în când formeză derivate cu cuvinte care încep cu litera n, se scriu cu doi de n. Exemple: înnebuni, înnoda, etc.
Când avem grupuri de consoane de trei sau mai multe consoane așezate între vocale, regula generală este aceea că despărțirea are loc între prima și a doua consoană a grupului. Exemple: prin-tre, în-gri-jit, îm-pre-u-nă, etc.