Definiția textului argumentativ
Argumentarea este o modalitate prin care se dezvoltă o opinie pe marginea unei anumite idei.
Este un demers justificator ce are ca sursă o premisă particularizată printr-o afirmaţie/zicală/proverb/aforism etc.
Concomitent, prin procesul de argumentare, se poate confirma/infirma veridicitatea unei aserţiuni/opinii pe baza unor elemente logice şi a unor ilustrări adecvate.
Demersul argumentării
Demersul argumentării unui punct de vedere personalizat include câteva etape obligatorii:
- susţinerea
- demonstrarea
- consolidarea.
Obiectul argumentării
Obiectul argumentării se constituie din obţinerea unor efecte persuasive ,exercitate prin demersul personalizat asupra partenerului de comunicare (interlocutor sau cititor), rezultate din eficienţa susţinerii opiniei exprimate.
O consideraţie inclusă într-un discurs individualizat ce se coroborează obligatoriu cu argumente, în lipsa acestora premisa fiind nejustificată (lipsită de valabilitate).
Textul argumentativ
Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcţia conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susţinut de autor.
Textul de tip argumentativ
Textul de tip argumentativ cuprinde 15 – 30 de rânduri (150-300 de cuvinte), are calitatea unui discurs constituit din succesiunea enunţurilor aparţinând unui demers logic prin care este prezentat eficient/competent un punct de vedere, cu intenţia de a confirma/infirma valoarea de adevăr a unei opinii/ aserţiuni.
Structura textului argumentativ
Ipoteza – enunţarea ipotezei/premisei; aceasta se validează prin formularea unui incipit, menit să capteze atenţia receptorului (5-8 rânduri).
În prezenţa unei aserţiuni/consideraţii se face dovada înţelegerii semnificaţiilor acesteia.
Argumentarea propriu-zisa – provocarea receptorului la potenţarea argumentelor şi dezvoltarea adecvată a fiecăruia.
Discursul poate fi completat cu eventuale contra argumente, ce au ca scop demontarea/infirmarea afirmaţiei date.
Această parte are cel puţin două alineate consistente (8 -15 rânduri);
Concluzia – concentrează concluzia prin reluarea ideii dezvoltate în ipoteză, sintetizând argumentele exprimate anterior (3-6 rânduri).
Tehnici ale argumentării
Exemplul din experiența personală – din informația culturală, din documente; se introduce prin formule specifice:
- de exemplu,
- astfel,
- ca martor
Citatul – pentru a arăta identitatea punctelor de vedere cu o autoritate recunoscută
Reducerea la absurd – pentru a înfățișa caracterul inacceptabil al unei idei;
Comparația – pentru a evidenția elementele comune sau pentru a sublinia diferențele;
Absența unui aspect – pentru a sugera că se poate susține o idee;
Antiteza – pentru a trata în manieră diferită o problemă.
Mărcile textului argumentativ
Conectorii logici: pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ.
Conectori care introduc ipoteza – părerea mea este că, voi arăta că…
Conectori care leagă argumentele de ipotezele pe care le susţin – prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă,deoarece, întrucât…
Conectori care introduc argumente (justificatori) – pentru că, de fapt, având în vedere că, de altfel…
Conectori care introduc primul argument – în primul rând, mai întâi de toate,să începem prin, prima remarcă se referă la…
Conectori care introduc următoarele argumente – în al doilea rând, în plus, pe de o parte… pe de altă parte, nu numai…
Conectori care introduc ultimul argument – în ultimul rând, pentru a termina, în fine…
Conectori care leagă argumentele între ele – şi, dar, însă, ci, sau…
Conectori care introduc concluzia – deci, în concluzie, aşadar…